DAC 120 DE – Povestea unui mamut comandat de Ceaușescu. Dictatorul era să cadă de pe scara camionului
Nicolae Ceaușescu a comandat un camion mamut. Grandomania dictatorului s-a materializat. DAC 120 DE era lat cât o șosea cu câte o bandă pe sens și înalt cât un bloc cu două etaje. Când s-a dus să-l vadă, la uzina Roman, Ceaușescu era să cadă de pe scara camionului, povestește unul dintre inginerii care au lucrat la proiectarea vehiculului.
Nicolae Ceaușescu a cerut un camion colosal, care să poată duce în benă o încărcătură de 120 de tone la un singur transport. După 10 ani de proiectare, în 1988, era omologat monstrul DAC 120 DE cu diametrul roților de 3,2 metri. O singură anvelopă marca Michelin costa 10.000 de dolari, povestea inginerul Adrian Novac, unul dintre proiectanții camionului. “Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo-excavator intra accidental cu cupa în el”, explica inginerul. Dura jumătate de oră umflarea unui pneu.
Colosul DAC 120 DE cântărea 90 de tone și avea o înălțime de 5,4 metri. Cam cât un bloc cu două etaje. Cabina era amplasată la 2,5 metri de sol, iar operatorul ajungea acolo urcând pe o scară cu balustradă.
Ceaușescu era să cadă de pe scara camionului DAC 120 DE
Adrian Novac își amintește o întâmplare amuzantă de când Nicolae Ceaușescu a mers la uzina Roman să vadă cu camionul cu ochii lui: “La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje. Ci s-a dat jos cu fața, ca la el la vilă, și era să cadă-n fund!”
Bena avea un volum de 35 m3, iar acolo ajungeai urcând o scară de 6 metri. “Când ploua, se strângea apă în benă, ziceai că-i bazin de înot.”
DAC-ul avea propulsie electrică, un sistem dezvoltat de Electroputere Craiova. Două motoare electrice, amplasate pe puntea spate, dezvoltau 520 de cai putere fiecare. Viteza camionului era de 70 km/h atunci când era gol și de 55 km/h când era încărcat. Viteza maximă a fost verificată la singura ieșire a uriașului DAC pe drumurile publice, pe o șosea dintre uzinele Rulmentul și Tractorul. “Când ne vedeau, oamenii își făceau cruce și coborau din troleibuze, ținându-se după noi cu alai”, povestește Novac.
Un generator diesel de 1200 de volți furniza curentul electric necesar camionului. Generatorul era alimentat de două rezervoare de câte 1600 de litri fiecare. Cu aceste rezervoare pline, camionul monstruos putea funcționa timp de o săptămână, 24 de ore din 24, fără oprire.
Mamutul electric era echipat cu două pedale pentru frânare: o pedală de siguranță, la apăsarea căreia, roțile se blocau complet, și o pedală pentru frânare dinamică. Procedura era bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice.
Ce s-a întâmplat cu mamuții DAC 120 DE?
Opt dintre giganți au ajuns la mina de la Roșia Poieni. Alți trei au luat drumul carierei de calcar din Mahmudia. Cinci unități au fost expediate pe bucăți către Australia, pentru 300.000 de dolari/bucata. Camioanele românești erau de trei ori mai ieftine decât cele americane. Un an întreg au muncit șapte muncitori români în Australia ca să asambleze camioanele.
O echipă alcătuită din trei specialiști români a asigurat mentenanța vehiculelor până în 1992. Când se defecta o piesă, muncitorii munceau câte o săptămână întreagă ca să o demonteze și să o monteze apoi la loc. Ultimul DAC 120 DE a ieșit pe porțile uzinei în 1990.