Cu Ion Iliescu despre maşina timpului şi accidentul de la Neptun

Ce este o maşină în accepţia dumneavoastră?

În primul rînd, o invenţie care a revoluţionat condiţiile de viaţă ale omenirii în secolul XX. Apoi, un “rău” necesar, un factor de poluare, un motiv de iritare, care a transformat viaţa oraşelor într-un vacarm. Pe de altă parte, nu există automobilist care să nu aibă, precum Al Bundy, “Dodge”-ul său, care este nu doar un morman de rugină pe patru roţi, ci şi un depozitar al amintirilor şi al călătoriilor imaginate.

Cînd aţi urcat prima oară într-o maşină? A cui era?

Prima oară am urcat cu H.G. Wells în Maşina timpului! Într-o maşină “în carne şi oase” s-a întîmplat să urc graţie complicităţii unui prieten din copilărie, al cărui tată era şofer. Avea un Plymouth vechi. Am descoperit atunci o nouă faţă a lumii.

Părinţii au avut maşină?

Nu, părinţii mei nu au avut nici maşină, nici măcar o casă. Erau alte timpuri; dar, probabil, ceva din felul lor de a fi şi de a nu avea mi-a marcat definitiv existenţa. Pînă la urmă, aşa e lumea construită, între a fi şi a avea.

La ce vîrstă v-aţi luat permisul şi când aţi achiziţionat primul automobil?

Permisul de conducere l-am luat în anii ’70, ani de deschidere inclusiv automobilistică… Prima maşină am achiziţionat-o ceva mai târziu, în 1982. Aproape că a trebuit să reînvăţ ceea ce uitasem de la cursurile de şoferie. Şofatul e ca limbile străine: ori îl practici zi de zi, ori apelezi la… translatori.

Ce maşini aţi avut şi ce gen de maşină credeţi că vă prinde cel mai bine?

Am avut o Dacie, apoi o maşină Daewoo, un Cielo. Maşina tranziţiei… De ceva timp mi-am achiziţionat, în leasing, un Volkswagen Passat. Unii cred că mi se potriveşte Volga, alţii BMW-ul. Ca şi hainele, nu maşina îl face însă pe om.

Când aţi luat prima amendă în trafic?
Nu am luat încă vreo amendă în trafic. În ultimii ani, e bine că nu mai conduc. Probabil că aş fi fost amendat!