Cu Ion Iliescu despre maşina timpului şi accidentul de la Neptun

Pe vremea predecembristă, cu ce maşini vă deplasaţi?

Cu Dacia, pe care mi-am cumpărat-o în 1982 şi cu care am circulat foarte mult pînă la Revoluţie. Ca maşini oficiale, la Timişoara aveam o Volgă, iar la Iaşi un Renault 18.

Care dintre colegii de partid sînt pricepuţi la maşini?

Nu are rost să îi enumăr aici. Presa îi ştie oricum mai bine ca mine. A relatat pe îndelete despre parcul auto din ograda PSD. Nu e o problemă că unii dintre ei, nu spun cine, persoane importante, se pricep la maşini. Problema e că unii se pricep mai bine la maşini decît la politică.

Care dintre ei irosesc banii partidului, ai statului sau proprii pe maşini ultra?

Nomina odiosa! Cînd am spus sărac şi cinstit, nu am avut de gînd să scot în afara legii BMW X5 sau Audi Q7. Cine doreşte Mercedes, Porsche Cayenne sau Lexus bun lucru voieşte, cîtă vreme le plăteşte din banii lui iar banii sînt făcuţi pe “bune”, ca să zic aşa! Dar să “mulgi” statul, adică pe plătitorul de impozite, pentru a-ţi cumpăra maşini de sute de mii de euro este crasă nesimţire. Aşa reuşesc să se discrediteze oamenii publici. Bunăstarea trebuie “consumată” cu moderaţie şi discreţie.

V-aţi implicat vreodată în problemele legate de congestiile din trafic? Ce măsuri aţi lua?

Asta ar mai trebui! Iliescu implicat în infernul de pe străzile Bucureştiului! Iată ceva ce nu ar rezolva nimic, ar creşte doar rating-ul televiziunilor şi ar stopa, pentru cîteva minute, telenovela avocatei dispărute…
Vorbind serios, Bucureştiul repetă acum experienţa marilor oraşe occidentale după cel de al doilea Război Mondial. La fel se circula la Paris în anii ‘50-’60. Explozia producţiei de automobile a făcut ca traficul să fie infernal. De aia o fi zis Sartre că “infernul e celălalt”. O fi fost blocat în trafic… Abandonînd puţin existenţialismul, în Bucureşti de parcări se ocupă firma Dalli. Păi dacă se ocupă Dali, plus un mare iubitor de artă, normal că avem o situaţie suprarealistă! Şi o ploaie mocănească de înjurături…

Aţi trecut vreodată peste protocolul SPP şi aţi stat pe locul din faţă în maşina de serviciu?

Nu am trecut niciodată peste protocolul decenţei. Cînd vom învăţa să respectăm atribuţiile fiecăruia, o să ne înţelegem mai bine. Nu prin gesturi intempestive se evidenţiază un şef de stat. Am stat cuminte, la locul meu, în dreapta, spate. Ca la şcoală.

A atentat cineva, cîndva, la integritatea dumneavoastră fizică în timpul unei deplasări de serviciu?

Nu. Niciodată. Nu am avut nici o secundă emoţii. În afara ţării niciodată nu au fost probleme. Iar în ţară cu atît mai puţin. La noi nu se trage cu pistolul, ca la alţii, se trage cu cerneală, chiar şi în şeful statului. Sîntem o ţară de pamfletari, de aici ni se trage.

Pagini: 1 2 3 4