E dimineaţă şi vreţi să ieşiţi la o alergare sau jogging, cum îi zice românul. O gură de aer proaspăt în plămâni şi nişte muşchi încălziţi sunt tot ceea ce are natura mai bun pentru minte şi corp. În orice oraş civilizat, oamenii aleargă dimineaţa la prima oră prin parc sau pe bulevardele din vecinătatea locuinţei, liniştiţi că trotuarele sunt goale.
Dar ce te faci când ieşi să alergi şi poţi să ajungi la spital mai repede decât acasă? Asta în cazul în care ai reacţie, aşa cum a avut acest alergător-pieton. Nu există o explicaţie naturală şi logică pentru reacţia prea târzie şi în consecinţă inutilă a şoferului care l-a luat aproape cu totul pe capotă pe omul nevinovat ieşit la alergare. Ba chiar avem impresia că şoferul a forţat incidentul şi parcă şi-a aşteptat victima la locul potrivit.
Pietonul şi-a luat toate măsurile de siguranţă, a trecut în pas uşor-alergător pe trecere, s-a asigurat, a şi bătut pasul pe loc până şi-a luat inima în dinţi şi şi-a continuat traversarea. Reacţia lui e nepotrivită. Sau nu. Cum să nu-ţi sară muştarul când ieşi liniştit dimineaţa la alergare, sunt câteva maşini pe stradă, şoferul avea vizibilitate şi tot era să-l omoare? Mai rău, şoferul parcă a căutat scandalul în loc să-l evite. Putea să şi plece când pietonul s-a repezit la el, la geam, însă a aşteptat să se enerveze şi să iasă din maşină cu replica fizică pregătită. Totul s-a transformat într-o bătaie ca la K1 până când pietonul a aplicat un procedeu decisiv de wrestling.
O fi sau nu metoda asta o mai bună lecţie decât o amendă şi o suspendare de permis? Dacă eşti ok cu nervii, probabil că varianta B ar fi cea civilizată. Dar dacă dai peste unul căruia îi sare capsa, o să ajungi cu buza umflată. Sfatul nostru e să căscaţi bine ochii. Şi ca pieton, dar şi ca şofer. Nu mai vorbim că, Doamne fereşte, ar fi putut să fie mult mai rău. Pentru ambii. Înregistrarea e mai veche, din Rusia din câte înţelegem noi chirilicele şi din cum ştim că se aprind în trafic.
Autor Alexandru Banu