Chip – urile, rele sau bune? Începe instalarea şi poţi să controlezi maşina mai uşor, dar e şi mai periculos
Dacă aţi văzut filme SF şi sunteţi la punct cu ultimele descoperiri, ştiţi deja că povestea cu chip-urile implantate oamenilor nu e decât o chestiune de timp. Dar cât timp nu sunt obligatorii, avem libertatea să alegem.
BBC spune povestea lui Dave Williams, care are un chip introdus sub piele, în zona degetelor. El trebuie să facă un semn cu mâna şi i se deschid uşile locului în care munceşte sau chiar uşa casei. Dave este inginer la Mozilla şi testează acest microchip. Cât un bob de orez. Acest RFID (Radio Frequency ID) te transformă într-un card contactless cu care poţi să plăteşti la magazine sau să plăteşti utilităţile şi poţi să dai seturi de comenzi pe care ţi le programezi. Inginerul de la Mozilla spune că poate programa chip-ul şi poate face update-uri încât să aibă şi alte folosinţe – cum ar fi să deschidă calculatorul înainte să ajungă la birou sau să transfere toate numerele din agenda de telefon în alt telefon. Trebuie doar să atingi telefonul-gazdă de mână şi se întâmplă.
Dangerous Thing (un nume culmea) a spus pentru NBC că a vândut 10.000 de bucăţi anul trecut, cu tot cu kit-ul de instalare şi de programare. Three Square Market, o companie care operează automate de diverse feluri (cafea, ATM-uri etc.) vrea să le implanteze angajaţilor câte un chip de 300$ care deschide uşi, aprinde calculatoarele, le uşurează munca, zic ei. BioHax este firma care le livrează tehnologia integrată.
Kevin Warwick, profesor de cibernetică la Universitatea din Coventry spune că a fost printre primii oameni din lume care şi-a implantat aşa ceva, în 1998. El spune că oricum tehnologia RFID există deja în multe locuri, în obiecte şi cel mai cunoscut, la animale. El nu crede că e o alegere personală şi că e mult mai puţin periculoasă decât reţelele de socializare sau alte unelte online şi gadget-uri care te pot monitoriza oricând prin GPS şi alte funcţii – mai ales că e o alegere pe care o faci voluntar atunci când foloseşti aceste unelte.
Instalarea se poate face chiar de către purtător, cu substanţe care sterlizează locul, fiind foarte mic chip-ul. Şi dezinstalarea e aproape la fel de facilă.
Chip-ul poate fi configurat să îndeplinească şi acţiuni legate de maşina personală. Poţi comanda “din” el deschiderea uşilor sau pornirea motorului. În vreme ce maşinile devin tot mai digitalizate şi ajung la grade înalte de autonomie, controlul via chip poate fi aproape total. Fiind însă un device WiFi, poate fi atacat virtual dacă nu e păzit de un antivirus. Şi atunci se pune întrebarea. Cu atât de mulţi hackeri, ce s-ar întâmpla dacă deodată, chip-ul ar începe să transmită maşinii manevre străine de tine?