Test drive DUSTER Black Touch. All-road-ul românesc face senzaţie

Plimbându-mă într-una din zilele trecute pe străzile din Bucureşti, m-am oprit la un moment dat la semafor fix în faţa unui mare gropan. Şi mă gândeam cum naiba să trec prin el şi să nu-mi rup maşinuţa în două. Puteam să-l ocolesc, dar gropane ca ăsta sunt peste tot prin oraş, şi nu pe toate poţi să le ocoleşti, aşa că asta ar fi fost doar o soluţie temporară. Răspunul corect avea să vină imediat. În oglinda din stânga apare un Duster şi se pune exact langă mine. Plecăm amândoi şi împărţim aceeaşi groapă, doar că Duster-ul iese mult mai onorabil din această încercare, şi mai puţin zdruncint. Vreau şi eu, mi-am zis, iar la câteva zile (şi mail-uri) distanţă iată-mă cum iau la teste un Duster.

Cei de la Dacia mi-au pus la dispoziţie noua ediţie limitată Duster Black Touch, cu echipare full şi motor diesel 1.5 dCi de 109 CP, cutie manuală cu 6 trepte şi tracţiune integrală de tip nepermantent. Aceasta este cea mai scumpă versiune Dacia Duster care poate fi aleasă, iar din puncul meu de vedere îşi merită preţul: 17.950 de euro. Prin urmare m-am putut bucura de maximum pe care îl poate oferi la ora actuală cei de la Mioveni, în materie de SUV-uri. Asta până când va fi dispobill Dusterul cu cutie automată, dar asta este altă discuţie. 

Propulsorul diesel 1.5 dCi este disponibil în două variante de putere 90 CP şi 109 CP, oferă un consum de carburant scăzut (4,4 l/ 100km consum mixt. Pe benzină, Duster propune noul motor Euro 6 1.6 16V 114 CP, disponibil atât pentru versiunile 4×2, cât şi 4×4. În premieră pentru gama Dacia, Noul Duster propune o nouă motorizare TCe în varianta de 125 CP tracţiune 4×4. Cu Funcţia Eco Mode poţi adopta un stil de condus economic diminuând astfel consumul de carburant. Odată activat, sistemul adaptează anumiţi parametri de conducere limitând performanţele motorului şi confortul termic, în proporţii acceptabile pentru şofer şi pasageri.

GALERIE FOTO

Din start aş vrea să spun că după acest test sunt un fan al mărcii Dacia, şi nu sunt singurul din moment ce Duster este cel mai de succes model al grupului Renault-Nissan. Din câte ştiu, pe piaţa occidentală Duster stă bine la vânzări pe segmentul său, şi dacă ne uităm pe străzile din România, şi aici putem vedea unele îmbunătăţiri. Mi se pare că Dacia produce maşini corecte la preţuri adaptate pentru ţara noastă.

Când mi s-au dat cheile rezervolul era plin, iar indicatorul imi arată că am la dispozitie peste 600 de kilometri de parcurs. Am vrut să văd dacă se adevereşte, aşa că am ales o destinaţie oarecare, ce imi permitea să parcurg distanţa dus-întors, fără ca să fie nevoie să alimentez. Bacăul este la o distanţă de 293 de km, are oarecare forme de relief unde aş putea să urc şi drum întins pentru a vedea cum stă pe şosea, aşa că am pornit într-acolo. 

Dar, înainte de asta, să vă spun cum stau treburile în materie de design în ceea ce priveşte această ediţie limitată. Duster Black Touch oferă dotari în exclusivitate precum culori metalizate, ornamente glossy black pentru grila faţă şi oglinzile retrovizoare, jante de aliaj diamantate de 16’’ şi volan şi schimbător din piele. Pe lângă elementele de design mai enumerăm asistenţa video la parcare, sistem de navigaţie şi multimedia Media Nav, volan multifuncţional, scaune încălzite, aer condiţionat şi sistem Start-Stop. 

Sistemul multimedia poate fi accesat utilizând ecranul tactil de mari dimensini din bord, şi chiar dacă mulţi se plâng că este amplasat prea jos, la o privire mai atentă se constată că este pus acolo pentru a fi în dreptul mâinii atunci când folosim schimbătorul de viteze.

Primul lucru pe care l-am remarct după ce am plecat cu ea la drum, este că are treptele foarte scurte, trecerea de la prima la a doua viteză fiind gândită să ajută la plecările în rampă. Motorul trage de la turaţii scăzute şi te obişnuieşti uşor să foloseşti treptele superioare în oraş, unde am mers constant cu a 4-a şi a 5-a. Din păcate pentru cei care care vor să plece cu scârţâituri de roţi de la semafor, acest lucru este destul de greu. Duster este totuşi un SUV cu caracteristici all-road, nu o maşină sport, iar motorul diesel este foarte dezavantajos la pornirile în forţă. 

Unul din avantajele pe care le oferă Duster este poziţia înaltă la volan şi o vizibilitate foarte bună. Camera de marşarier şi senzorii de parcare sunt foarte utili la mersul cu spatele. Ecranul tactil de 7 inch oferă o rezoluţie bună, navigarea prin meniu făcându-se cu uşurinţă din scaunul şoferului. Interiorul modelului Duster este confortabil atât pentru şofer, cât şi pentru pasageri. Duster poate găzdui 5 adulţi punându-le la dispoziţie un portbagaj de până la 475 de l. Prin rabatarea banchetei spate, spaţiul de încărcare ajunge la 1636 de l.

Duster dispune de trei moduri de funcţionare: 2WD, Auto şi 4WD LOCK. Modul 2WD setează tracţiunea pe roţile din faţă, acesta fiind bun pentru mers în oraş şi orice drum cu înclinaţii mici. La drum întins poţi merge liniştit cu 130 de km/oră. 4WD Lock este pentru teren accidentat, iar viteza maximă în acest mod nu depăşeşte 80 km/h. El distribuie permanent cuplul motor pe toate cele patru roţi. Modul AUTO distribuie cuplul motor pe două sau toate patru roţile, în funcţie de situaţie. 

În cele câteva sute de km pe care i-am condus, am reuşit un consum mediu de 4.7 litri la suta km. Aici vorbesc de urban, extra urban, pe autostradă cu 130 km/h (şi ”puţin” peste :)) cât şi serpentine şi puţin off road uşor. În condiţiile în care am mers mai mult pe modul ECO am avut un consum destul de bun pentru un SUV. Becul de benzină mi s-a aprins fix la intrarea în Bucureşti pe drumul de întoarcere. 

Sistemul Stop & Start este foarte folositor mai ales la traficul în oraş. Acesta opreşte motorul atunci când maşina stă, este scoasă din viteză şi nu este apăsat ambreiajul. Imediat ce se apasă pedala pentru a cupla prima treaptă motorul porneşte. 

Drumul făcut mi-a permis să remarc plusurile şi minusurile lui Duster. În primul rând, pe şosea Duster este supărător doar la viraje, acolo unde se înclină cam de mult, însă nu atât de mult încât să te simţi în pericol. Şi asta pentru că suspensia este una destul de moale, lucru care face ca denivelările să fie atenuate foarte uşor. Cum Bucureştiul, după sezonul rece, arată ca după bombardamente, iar liniile de tramvai sunt la tot pasul, pot spune că garda la sol generoasă şi cursa lungă a suspensiei sunt exact ce trebuie. Mergând două sute de km cu el pe asflat, când am trecut pe drum de ţară am simţit cum Duster intra în habitaul lui natural. Era ca şi cum ajunsese acasă. Lua gropanele cu atât uşurinţă şi se mula atât de bine pe teren denivelat încât ajusese o plăcere să treci printr-o groapă. Tot aici am apucat să testez şi sistemul 4×4. Nu l-am pus la treabă 100% dar pentru ce aveam eu nevoie s-a descurcat ireproşabil. 

Un alt lucru supărător este că sunetul care vine de la roţi reuşeşte să pătrundă în interior, semn că izolarea fonică nu este perfectă. Diesel-ul se face auzit destul de uşor la interior, şi de câteva ori chiar am verificat geamul crezând că nu l-am închis bine.

Aşadar, m-am plimbat cu acest Duster şi am doar cuvine de laudă. Ca un paradox, când duceam maşina înapoi am oprit la trecerea despre care vorbeam la început, iar în faţă aveam binecunoscuta groapă. Iată că mă aflam în acelaşi loc doar că de data asta aveam la mine ce trebuie. În oglinda din stânga răsare o maşină. Este un biet Opel. Plecăm amândoi şi în timp ce străbatem gropanul mi-am dat seama că de data asta nu pierd.