Auzim tot mai des de mașini hibride, dar tehnologia este atât de complexă încât este greu să facem diferența între diferitele tipuri de mașini hibride. Iată ce sunt mașinile hibride și cum diferențiem diferitele tipuri – Mild Hybrid, Full Hybrid și Plug-in Hybrid.
Dacă acum cinci ani erau o raritate, mașinile hibride sunt acum în oferta celor mai mulți producători auto. Bătrânul Prius nu se mai comercializează la noi, dar există un hibrid în toate segmentele pieței auto, de la SUV-uri mari cum este Lexus RX sau BMW X5 la mașinile citadine ca Toyota Yaris sau Renault Clio. Totuși, ce este o mașină hibridă?
În termeni simpliști, orice mașină al cărei sistem de propulsie combină două surse de energie poate fi considerată hibridă. Totuși, în industria auto, mașini hibride sunt considerate doar cele care combină un motor electric și unul termic. Mașinile hibride sunt considerate, astfel, un pas intermediar între mașinile cu motoare termice și cele electrice, asigurând un preț rezonabil, ca mașinile clasice, dar și un nivel al emisiilor redus, așa cum o fac mașinile electrice.
Unele mașini hibride folosesc un motor termic ca generator de electricitate pentru motorul electric. Acestea mai sunt cunoscute ca mașini electrice cu range extender, sau hibride de tip serie și sunt propulsate exclusiv de motorul (sau motoarele) electrice. În acest caz, motorul termic nu acționează direct roțile. De cele mai multe ori, motorul termic al unei mașini hibride este alimentat cu benzină.
În cazul altor modele hibride, motorul electric poate acționa împreună cu motorul termic sau independent de acesta, pentru a asigura cel mai eficient mod de propulsie. Majoritatea producătorilor auto se bazează pe electrificare pentru a atinge țintele stricte de emisii impuse de legislația curentă. În următorii ani, se așteaptă ca toate mașinile comercializate să fie electrice sau electrificate – folosind diferite tipuri de propulsie hibridă.
Este cea mai simplă formă de electrificare. În acest caz, deși există un motor electric și unul termic, cele două nu pot funcționa independent. Motorul electric este folosit în acest caz doar pentru a ajuta motorul termic în faza de accelerare. Beneficiile în termeni de putere și economie de combustibil sunt modeste, dar la fel este și prețul. Este cel mai ieftin mod de a experiment un sistem hibrid de propulsie.
Cele mai multe dispun de un starter/generator antrenat de cureaua de accesorii. Puterea este mică – de câțiva cai-putere, iar curentul recuperat prin frânare este stocat în baterii. Energia astfel stocată este folosită în timpul fazei de coasting (rulare cu viteză constantă) sau pentru funcționarea sistemului start&stop. Din ce în ce mai mulți producători oferă sisteme hibride care nu ajută motorul termic în faza de accelerație. În schimb, energia generată este folosită pentru alimentarea echipamentelor auxiliare.
Un sistem full hybrid folosește în paralel ambele surse de energie, dar poate funcționa și independent, atât electric cât și termic. Este sistemul introdus de Toyota Prius în 1999 și cel mai popular tip de hibrid actual. Bateria este suficient de mare pentru a permite rularea în modul electric, de regulă mai puțin de un kilometru. Dar suficient de mică pentru a se putea încărca în mers, de la motorul termic.
Chiar dacă bateria se descarcă complet, mașina poate merge în continuare folosind motorul termic. Dacă hibridul este proiectat corect, bateria nu ar trebui să se descarce complet, iar eficiența sistemului hibrid să fie maximă în orice moment, în special în regim de stop&go în traficul urban. Cea mai mare eficiență este atinsă atunci când sistemul funcționează în modul Auto. Forțarea modului electric nu va face decât să consume mai mult combustibil în momentul în care bateria se descarcă.
În această categorie se încadrează mașinile cu propulsie hibridă care au o baterie suficient de mare pentru a putea rula în modul electric pe distanțe mari. Capacitatea mare a bateriei impune ca aceasta să se încarce de la priză. Folosit corect, un hibrid plug-in este echivalent cu un automobil electric. De regulă autonomia utilă este de circa 50 km, suficientă pentru nevoile unei zile de navetă.
Dacă însă bateria nu este încărcată zilnic, hibridul plug-in se transformă într-o formă de hibrid total ineficient, care funcționează termic în cea mai mare a timpului. Având o baterie destul de mare și grea, aceasta va conta ca sarcină suplimentară și va duce la creșterea consumului de combustibil. Cu alte cuvinte, un hibrid cu încărcare la priză cu bateria descărcată se va comporta mai ineficient decât un full-hibrid și va consuma chiar mai mult decât o versiune echivalentă alimentată cu benzină sau motorină.
Potrivit unui sondaj recent, cei mai mulți șoferi „uită” să încarce bateria unui hibrid plug-in, ceea ce duce la creșterea emisiilor în loc să o scadă. Având în vedere că modele plug-in hybrid sunt semnificativ mai scumpe decât cele full-hibrid și convenționale, o astfel de utilizare nu va face decât să irosească banii irosiți la achiziție.