Ce spune un psihiatru despre felul în care conduci. Are agresivitatea la volan o explicaţie în subconştient? Totul despre cum circulă şoferii români şi ce maşini aleg în funcţie de personalitatea individuală

5.    De ce se lasă bărbaţii influenţaţi de femei atunci când iau decizia de cumpărare a unei maşini?

Unii bărbaţi cumpără maşini sub influenţa femeii. Poate să fie o femeie pe care o au, poate să fie o femeie pe care o vor, poate să fie o femeie de care tocmai s-au despărţit. Fapt e că suntem cablaţi în cap să gravităm împrejurul femeii, deci gesturile pe care le facem devin o prelungire a panaşului necesar să ne reprezentăm diverse lucruri care să ne faciliteze co-interesul respectivei doamne. De ce se lasă femeile influenţate de bărbaţi, căci se epilează, merg la coafor, îşi fac lucrurile? Din reciprocitate. Mai ciudat e când ai femei influenţate de bărbaţi în alegerea maşinii respectiv viceversa cu coaforul. Dar deh, vechile şabloane s-au blurat de mult. 

6.    Ce se ascunde în spatele unui stil agresiv de şofat (inclusiv limbaj)

Nu se-ascunde nimic. Totul e la vedere. Un şofer agresiv are un comportament agresiv, deci o problemă. Dacă e agresiv pe circuit bravo lui. Dacă e agresiv pe şosea înseamnă nu doar că e agresiv, cât nesimţit (în sensul neurologic/ psihiatric al cuvântului) vis-a-vis de siguranţa celorlalţi. Există psihoterapie pentru controlul agresivităţii. Există, de asemenea, toleranţă civică la agresivitate. Care dacă ar fi calibrată mai bine, adică pa permis pentru comportament neloial în trafic, probabil că oamenii s-ar domoli. 

Să nu dăm totuşi vina doar pe şofer. Nivelul agresivităţii individului creşte în anumite condiţii, că e aglomeraţie, că e caniculă, că e şoseaua proastă, că e obosit după multe ore de condus, că merge în ritm sincopat pentru că drumul e imprevizibil, previzibil totuşi (zone de construcţie, semafoare, TIR-uri, accidente etc). Dacă ai şosele mai bune şi autorute mai largi ai şoferi mai calmi. 

7.    Există explicaţii psihologice pentru fanatismul pentru maşini?

Există explicaţii psihologice pentru orice, inclusiv pentru motivul pentru care merele sunt roşii. Ele nu sunt roşii pentru că sunt bune, ele sunt bune pentru că sunt roşii. 

În privinţa fanatismului pentru maşini observ doar nuanţa primului termen: fanatism. Una e pasiunea pentru maşini, alta e patima. Fanatismul vine la pachet a) cu un element de agresivitate respectiv b) cu o atitudine puternic fobică, una care e reîmpachetată în patimă. Prin maşină – care, spuneam mai sus, capătă proporţia simbolică a unui uter – individul îşi satisface nevoia subconştientă de-a fi conţinut, aidoma cum un copil e conţinut de un părinte. E de altfel motivul pentru care mulţi oameni declară că se relaxează când şofează. Când cineva investeşte fanatic în timpul prin preajma maşinii (atenţie, nu obsesional, nu compulsiv, doar fanatic), intuieşti a) nevoia de validare, b) raportul capricios şi dificil la egali, devreme ce omul respectiv nu a fost parentat până la punctul de-a îşi asuma vârsta. Există şi o explicaţie psiho-economică, reflectată de Levitt în Freakonomics în articolul ”de ce traficanţii de cocaină încă locuiesc cu mamele lor”. Ai rămâne surprins să verifici câţi fanatici pentru maşini încă locuiesc cu mamele lor… 

8.    Mic ghid de calmare la volan (câteva sfaturi)

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am constatat că cel mai uşor mă calmez la volan când, la aceeaşi viteză, trec într-o treaptă inferioară. Asta mă ajută a) şi să apăs pe pedală respectiv b) să nu accelerez mai mult decât e cazul. Muzica ajută. O pauză de 10 minute ajută. O înjurătură bună printre dinţi are valenţe terapeutice. Ce ştiu e că slalomul nu ajută, şicanele nu ajută, violenţa nu ajută. Fiecare ia ce vrea din această înşiruire.  

9.    Este maşina o posesiune supraestimată / supraapreciată de către români?

De departe. Am prieteni care şi-ar permite un SUV şi care conduc o broscuţă cu cilindree mică. Am prieteni care îşi schimbă maşina o dată la trei ani şi alţii care continuă să întreţină o droaşcă sentimentală şi la 10 – 15 ani după ce au cumpărat-o. Ghici cine e mai bogat. Ghici cine trăieşte de fapt în România. 

10.  De ce în civilizaţia occidentală afişarea cu o maşină scumpă deschide mai multe porţi şi mai uşor?

Te înşeli aici. Nu există nimic în civilizaţia occidentală care să favorizeze, de fapt, deschiderea de porţi cu marca maşinii. E doar proiecţia noastră, probabil rămasă de la George Coşbuc şi poezia El Zorab. Sau poate de unde am trăit în această sectă dementă numită comunism, în care toţi trebuiau să fie tunşi regulamentar şi să conducă acelaşi tip de maşină, doar că ale ştabilor erau mai bine închegate şi aveau rezervor mai mare. Şeful meu de la McGill conducea o Corolla. Colegul lui, proaspăt venit din America de Sud, şi-a luat după trei luni primul BMW. Elitismul e sechela psihologică de care suferă cei care-au crescut în regimuri dictatoriale. Cum îţi explici că cele mai mari vânzări le au maşinile mid-range, maşinile de house-wife, maşinile de tip family, cum îţi explici că totul se reduce la consum? Occidentalul de bun simţ vrea câteva lucruri de la maşină, şi le vrea la un preţ bun. Dacă a făcut o afacere şi-a luat ceva mai ieftin se va lăuda cu asta. La noi o afacere e dacă ai luat ceva mai scump. Sunt un pic, vorba francezului, le tete en cul. Greu traductibilă expresie fără jigneşti pe careva.  

11.  Cu ochii unui expert în comportamente şi culturi sociale, inclusiv sisteme de conducere, cum ai descrie traficul din România într-o propoziţie?

Mult mai bun, mult mai plăcut de când am stat trei ore într-un giratoriu ne-semaforizat la intrarea în Pristina unde erau blocate maşini, dube, autocare, un transportor blindat, nişte atelaje trase cu măgari şi la un moment dat careva a scos pe geam un Kalaşnikov. Dar mai avem mult până departe. De fapt asta e propoziţia pe care o caut: în România, oriunde ai merge, te doboară acest ”mult până departe”. În timp ce traforezi. 

Pagini: 1 2