Cartea despre Jaguar-ul Regelui Mihai, scrisă de Radu Portocală, a fost lansată la Ateneul Român

La eveniment au participat Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu”, scriitorul Nicolae Şt. Noica, Bogdan Şerban Iancu, realizator al emisiunii „Ora Regelui”, şi Silvia Colfescu, directoarea editurii Vremea.

„În anul 1937, viaţa părea să-i surâdă statornic viitorului Rege Mihai I: era un Principe tânăr şi frumos, adorat de popor, având în perspectivă urcarea pe tronul unei ţări pornite pe calea prosperităţii şi a civilizaţiei. La împlinirea vârstei de 16 ani, pe când se pregătea să intre în armată, Guvernul, prin Ministerul Aerului, cunoscând pasiunea pentru mecanică a Principelui, a hotărât să-i dăruiască un automobil de marcă. În 1937, firma englezească Standard Swallow, din care s-a născut prestigioasa uzină Jaguar, a început fabricarea modelului SS Jaguar 100, din care s-au produs, între 1937 şi 1941, un număr de 116 exemplare. Primul dintre acestea a fost oferit de Guvern Marelui Voievod de Alba-Iulia. Destinul întortocheat al acestei maşini îi conferise dintru început caracterul unei maşini de colecţie: este nu numai o maşină regală, nu numai o creaţie superb desenată şi excelent dotată tehnic, ci şi prima dintr-o serie foarte scurtă. Încă un amănunt: este primul automobil pe calandra căruia apare vestita figurină-jaguar care, de-atunci, împodobeşte maşinile de această marcă”, spune Silvia Colfescu.

Continuarea acestei istorii poate fi aflată din paginile volumului „Istoria întortocheată a jaguarului albastru”, care este bogat ilustrat.

Radu Portocală este autor, diplomat, eseist, jurnalist, om de cultură, publicist şi scriitor contemporan. Anticomunist convins, opozant al regimului comunist şi al conducerii lui Nicolae Ceauşescu, Radu Portocală a fost persecutat şi mai apoi inculpat, în 1977, pentru înaltă trădare contra orânduirii socialiste. Exilat în Grecia, după un simulacru de proces, a plecat în Franţa, în 1982, unde trăieşte în prezent.

A început să practice jurnalismul în 1985, mai întâi la diferite posturi de radio (RFI, Vocea Americii şi BBC), iar apoi în presa scrisă franceză (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation). După 1990, a publicat editoriale şi comentarii şi în presa română. Numit director al Institutului Cultural Roman din Paris în decembrie 2005, demisionează în decembrie 2006.