2018, anul în care tarifele de referinţă RCA vor fi modificate
Vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Cornel Coca Constantinescu, a acordat un interviu pentru MEDIAFAX în care anunţă că în 2018 se va schimba legea de funcţionare a Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), iar tarifele de referinţă RCA vor fi modificate.
Tarifele de referinţă pentru poliţele de asigurare de răspundere civilă auto (RCA) vor fi recalculate, în 2018, după alte coordonate decât au fost în anul precedent, a spus oficialul ASF. De asemenea, vicepreşedintele ASF a mai vorbit şi despre asigurările obligatorii pentru locuinţe (PAD), menţionând că în acest an se va schimba legea de funcţionare a PAID, ca şi despre asigurările din turism, unde „avem în discuţie o propunere de normă” pentru ca turiştii să fie asiguraţi în cazul insolvenţei unui touroperator.
Cornel Coca Constantinescu a mai abordat şi subiectul relaţiei dintre companiile de asigurări şi service-urile auto, recomandând să se aibă în vedere şi calitatea serviciilor de reparaţii, nu doar tarifele pentru piese şi manoperă.
Ca obiective pentru anul 2018, oficialul ASF a menţionat încurajarea creării de fonduri mutuale de asigurări, colaborarea cu instituţiile similare din UE pentru convergenţa reglementărilor din acest domeniu şi coordonarea pieţelor astfel încât asigurările de viaţă să capete o pondere majoritară faţă de cele obligatorii – RCA şi locuinţe.
Menţionăm că, în cazul RCA, tarifele de referinţă nu reprezintă obligaţii pentru asigurători, ci sunt repere după care se pot ghida proprietarii de autoturisme în negocierile cu companiile de asigurări, la momentul încheierii contractelor. „Bonus”-ul reprezintă reducerea pe care o pot obţine şoferii cu un istoric bun (fără accidente) faţă de aceste tarife, iar „malus”-ul este majorarea ce se poate aplica tarifelor de referinţă, în cazul şoferilor cu istoric rău (cu accidente). Iar în cazul PAID, acesta reprezintă un consorţiu („pool”) de societăţi de asigurare care – comportându-se ca o companie unitară – administrează asigurarea obligatorie de locuinţe faţă de cutremur, inundaţii şi alunecări de teren.
Redăm în continuare, integral, interviul acordat MEDIAFAX de vicepreşedintele ASF.
Reporter: Ce modificări vor suferi, în 2018 faţă de 2017, tarifele de referinţă pentru asigurările RCA?
Cornel Coca Constantinescu: Este foarte important ca aceste tarife să rămână în zona acelui buffer de siguranţă de 36%, numit de noi „Factorul N”, care face diferenţa dintre clienţii cu risc scăzut şi mediu şi clienţii cu risc ridicat. Unde ar putea exista influenţe, discutând în termeni tehnici, noi avem tariful de referinţă calculat în funcţie de istoricul pe ultimii cinci ani al şoferului. Pentru ultimii cinci ani, am avut trei sisteme de bonus-malus. Unul cu bonus de 14 (reducere de 30%) şi malus de 8 (cu penalizări de 200%), urmat de un alt sistem în care aveam bonus de 32%, partea din ordonanţa de Guvern prin care s-au şi plafonat tarifele de referinţă. Iar în prezent avem un alt sistem, cu 8 clase de bonus (reduceri până la 50%) şi 8 clase de malus (penalizări de până la 180%). Acestea influenţează tarifele, pentru că apare un factor de corecţie determinat de nevoia de a creşte rezervele tehnice sau de a avea în vedere cu cât la sută vei fi bonusat pentru un anumit număr de evenimente şi clasa de bonus în care te afli. În noua lege a RCA am venit şi cu un plus în ceea ce priveşte protecţia consumatorului. De exemplu, consumatorul care are în proprietate mai multe autovehicule va avea clasa de bonus cea mai favorabilă. Încercăm, astfel, să încurajăm comportamentul adecvat în trafic, ca oamenii să primească discounturi, să fie bonusaţi; şi, desigur, cei care migrează în zona de malusare, care au accidente sau un comportament inadecvat, să fie determinaţi să migreze spre zona cealaltă, de bonus.
Rep: Aţi văzut, probabil, ce tensiuni au apărut între reprezentanţii service-urilor auto şi reprezentanţii societăţilor de asigurare pe tema tarifelor pentru reparaţii – piese şi manoperă. Cum credeţi că s-ar putea ameliora aceste relaţii?
CC Constantinescu: Eu i-aş îndruma pe toţi conducătorii auto care merg în service să aleagă aceste servicii şi din punctul de vedere al calităţii acestora, şi – evident – al tarifelor practicate. În ceea ce priveşte colaborarea dintre service-uri şi asigurători, eu cred că aceasta este o piaţă liberă, fiecare stabileşte cu cine lucrează. Pot avea parteneriate între ei, dar deosebit de important este să înţeleagă că acestea nu trebuie făcute în detrimentul asiguraţilor. Ne interesează siguranţa rutieră, ne interesează ca piesele respective să aibă un preţ corect, pentru că tot ce este preţ incorect (sau ore de manoperă cu tarife foarte ridicate) se regăseşte în… tarifele viitoare pe care le vor calcula asigurătorii. E un cerc vicios, şi ar trebui să primeze respectul între toţi participanţii la această piaţă.
Rep: Trecând la celelalte asigurări obligatorii, cele pentru locuinţe, ce riscă proprietarii care evită să încheie poliţe PAID?
CC Constantinescu: România se află pe harta europeană a seismelor, alături de Italia, Grecia, Portugalia şi o parte din Turcia, iar Bucureştiul este a doua capitală europeană, după Lisabona, expusă la riscul de cutremur. Dar, în România, 96% din imobile sunt deţinute în proprietate de români, care şi locuiesc în ele. Atunci de ce nu ne protejăm aceste imobile? Cred că şi noi, dar şi companiile de asigurări, avem obligaţia de a informa populaţia. Nu e bine să ne întrebăm de ce oamenii nu sunt amendaţi, de ce nu sunt sancţionaţi (n.n. – pentru neasigurarea obligatorie a locuinţelor), din punctul meu de vedere e o greşeală. În cazul unei daune, riscul e să pierzi tot ce ai, dacă locuinţa nu e asigurată. Mai sunt şi voci care spun „în zona unde locuiesc eu nu sunt cutremure”, dar şi persoanele respective pierd, pentru că aportul lor la banii publici este similar cu al celor care sunt expuse acestor riscuri. Deci o scădere a fondurilor publice ca urmare a acelor daune le afectează, indirect, şi pe aceste persoane.
Rep: Asigurările facultative pentru locuinţe nu ne exonerează de obligativitatea PAD, lucru care îi nemulţumeşte pe proprietarii care deja au încheiat, la angajarea unui credit imobiliar, asigurări facultative. Cum se vor reglementa lucrurile pentru această categorie de beneficiari?
CC Constantinescu: Asigurarea facultativă funcţionează cu sau fără franşiză (n.n.- franşiza este partea din daună pe care asigurătorul nu o va despăgubi, scăzând proporţional şi costul poliţei de asigurare). Costul acesteia este determinat de existenţa sau nu a franşizei. Asigurarea obligatorie PAD – pe acel nivel de expunere de 10.000 sau, după caz, 20.000 de euro, cu costurile aferente, de 10, respectiv 20 de euro – funcţionează ca o franşiză la o asigurare facultativă. Asta înseamnă că asigurarea facultativă ar trebui să fie mai ieftină în condiţiile în care ai poliţa PAD decât dacă n-o aveai. Până la urmă, sunt două tipuri de asigurări, deci este o coasigurare în care PAID e asigurător pe acel nivel de expunere de 10.000-20.000 de euro, iar într-o asigurare facultativă expunerea este determinată de înţelegerea dintre client şi asigurător.
Rep: Dar, astfel, unii ajung la o dublă asigurare a aceleiaşi locuinţe…
CC Constantinescu: Important este costul, care nu trebuie să fie mai mare. Eu cred că acest cost este mult mai mare dacă vei avea full asigurare facultativă fără a avea şi PAID-ul. Şi riscurile sunt diferite, pentru că (la asigurările facultative – n.n.) ai o expunere pe o singură companie, nu pe un pool de asigurare, faţă de situaţia în care ai şi o asigurare facultativă, şi una obligatorie. Ele nu se suprapun.
Rep: De ce aş plăti, totuşi, încă o asigurare?
CC Constantinescu: Pentru că asigurarea facultativă, singură, ar costa cel puţin la fel, dacă nu mai mult decât în situaţia în care le ai pe amândouă. De exemplu, la o asigurare care acoperă dauna de 50.000 de euro, PAID preia 10.000 sau, după caz, 20.000 de euro şi asigurarea facultativă preia diferenţa. Deci, nu se suprapun, ci sunt complementare.
Rep: Ce scenariu are piaţa de asigurări obligatorii pentru eventualitatea unui cutremur major?
CC Constantinescu: Nu avem locuinţe asigurate decât în proporţie de sub 20% din total. Discutând despre PAID, eu am spus-o public şi o repet: suntem total nemulţumiţi de nivelul poliţelor de asigurare. La nivelul ASF s-a format un grup de lucru, suntem în faza finală de a avea o propunere legislativă în acest sens. Eu cred că trebuie modificată legea de funcţionare a PAID. Cred că această companie (n.n.- PAID), din punctul de vedere al acţionariatului, trebuie să fie deschisă, nu o companie închisă. Nu trebuie să fie controlată numai de societăţi care vând poliţe de asigurare a locuinţelor, cred că aici poate să intre în acţionariat oricine e specializat în domeniul asigurărilor. Întrebarea este de ce nu pot intra în acţionariat, cu un anumit procent, şi investitori calificaţi.
Rep: Pe partea de reasigurări, cum stă PAID?
CC Constantinescu: La PAID avem un program de reasigurare foarte bun. Azi, reasigurarea la PAID se ridică la suma de 900 de milioane de euro, deci PAID are capacitatea de a despăgubi daune de 900 de milioane de euro inclusiv prin programul de reasigurare, ceea ce înseamnă foarte mult.
Rep: Pe segmentul travel, am avut unele evenimente care n-au putut fi acoperite de piaţa asigurărilor, în sensul că falimentul unor firme i-au lăsat în pagubă pe turiştii care cumpăraseră anterior pachete de vacanţă. Cum se vor schimba reglementările, astfel încât să evităm asemenea situaţii în viitor?
CC Constantinescu: În acest domeniu avem discuţii încă din 2015. Ministerul Turismului are o Directivă europeană pe care a şi implementat-o, am văzut o ordonanţă de Guvern în acest sens, şi e foarte bine. Important este cum vom proteja consumatorii faţă de insolvenţa companiilor din turism. Piaţa respectivă cred că trebuie să treacă prin etape de reglementare şi supraveghere foarte serioasă, pentru că este o piaţă care administrează riscuri. Sigur că e foarte uşor să spui că am o asigurare prin care îmi acopăr riscul. Nu: riscul trebuie administrat la nivelul cauzei, nu la nivelul efectului. Ce doresc dânşii să facă este să aibă la dispoziţie mai multe instrumente de protejare a consumatorului. Asigurarea poate fi un instrument; altul ar putea fi o scrisoare de garanţie bancară. Nu în ultimul rând, ar trebui să se accentueze mai mult ideea de credibilizare a acestei pieţe, de creştere a reputaţiei sale. Cum pot face acest lucru? Prin înfiinţarea unui fond de garantare în turism. Vă spun asta din experienţa pe care o avem în piaţa asigurărilor – dacă nu aveam Fondul de Garantare a Asiguraţilor, aveam o mare problemă în urma celor două falimente pe care le cunoaşteţi (n.n.- Astra Asigurări şi Carpatica Asig). Aici, ASF nu poate să facă altceva decât să supravegheze foarte atent companiile de asigurări. Dacă asigurătorii doresc să intre pe aceasdtă piaţă (şi, din discuţiile pe care le-am avut, vor să intre), atunci ASF va trebui să supravegheze ca asigurătorii să aibă capacitatea financiară de a administra aceste riscuri. Mai mult, în această zonă trebuie să existe două tipuri de asigurări: cele pe care le au touroperatorii pe volumele de business – pentru că în felul acesta se garantează încă de la origine, consumatorului, faptul că atunci când cumpără un pachet turistic el va fi asigurat în situaţia insolvenţei touroperatorului – şi cele pentru agenţiile de turism, ca retaileri, care trebuie să aibă o asigurare mult mai mică. Noi am lucrat alături de ei, avem şi o propunere de normă în acest sens, dar deosebit de important este ca pe această piaţă să existe un fond de garantare.
Rep: Se conturează, aşadar, câteva obiective de atins în 2018. Ni le puteţi rezuma?
CC Constantinescu: Un obiectiv care a fost deja atins este stabilizarea pieţei RCA. Al doilea obiectiv este să promovăm un proiect de lege care să rezolve problemele PAID. Al treilea obiectiv – să intensificăm supravegherea atât în România, cât şi în colaborare cu instituţiile externe, pentru ceea ce se numeşte convergenţa supravegherii. Şi al patrulea obiectiv: crearea cadrului normativ pentru funcţionarea societăţilor şi fondurilor mutuale de asigurări. Aici avem un vid legislativ. Dacă ne uităm în istorie, vedem că în perioada interbelică România se mândrea cu faptul că avea fonduri mutuale de asigurări; azi, din păcate, nu avem cadrul legal de funcţionare a acestor societăţi. Mi-aş dori, de asemenea, ca RCA să nu mai fie „regina asigurăilor”, să nu mai avem o pondere atât de mare a asigurărilor obligatorii în totalul pieţei. În ţările mari, dezvoltate, cu pieţe solide din UE, ponderea asigurărilor generale este la 35-40% şi diferenţa o reprezintă asigurările de viaţă, care în România sunt sub 20% – la noi, situaţia este exact invers. Cert este că asigurătorii au obligaţia de a crea produse simple, ieftine şi adaptate nevoilor consumatorilor.
Cornel Coca Constantinescu a fost numit în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară ca membru executiv, coordonator al sectorului Asigurări-Reasigurări din cadrul ASF, în luna mai 2017. A ocupat, printre altele, poziţiile de vicepreşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (2011-2013), preşedinte şi director general al MKB Romexterra Leasing (2003-2011), dar şi vicepreşedinte (2004) şi membru al Consiliului de Administraţie al Romexterra Bank (2004-2006). Este doctor în ştiinţe economice, specialitatea Finanţe, iar din anul 2010 este profesor asociat în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti.