WRC Suedia 2011 – Reportaj

Nu este foarte complicat să ajungi la Karlstad, Suedia.
Este suficient să alegi Stockholm sau Oslo, Norvegia ca
destinaţie. Împreună cu echipa de la Ford România am ales
să zburăm prin capitala Norvegiei, aceasta fiind mai aproape de
centrul raliului. Lufthansa zboara în Norvegia cu escală la
Munchen. De la Oslo la Karlstat mai sunt 200 km şi ai nevoie de o
maşină.

Oarecum surprinzător nu sunt autostrăzi între aceste două oraşe
iar când am ajuns noi în Norvegia ningea cu furie. Spre deosebire
de alte ţări, locuitorii din Scandinavia nu se sperie de o
fulguială şi deşi drumurile erau acoperite cu zăpadă se circula cu
80 km/h. Am avut nevoie de aproximativ trei ore pentru a ajunge în
Karlstad, un mic orăşel suedez aflat undeva la jumătatea
Suediei.
Primul lucru care îl remarci este curăţenia. Este aproape anormal
de curat. Zăpada este albă chiar şi pe marginea drumului acolo pe
unde trec maşini. Apoi, totţi suedezii pe care i-am întâlnit şi cu
care am interacţionat vorbesc engleză. Şi o engleză bună pe care o
înţelegi fără probleme. Cred că Suedia ar putea declara limba
engleză a doua limbă naţională.

Karlstad este centrul raliului şi oraşul care găzduieşte
superspeciala. O probă ce deschide raliul şi este găzduită
de hipodromul oraşului. Aceasta se desfăşoară joi seara. Maşinile
concurează în paralel câte două. În ediţia din acest an era pentru
prima dată când noile WRC-uri avea să concureze. Al doilea oraş
important pentru raliul Suediei este Hagfors. Acesta este situat la
o oră de mers cu maşina nord de Karlstad. Aerodromul din Hagfors
găzduieşte parcul de service al raliului. Tot aici găsim un al
doilea centru de presă şi magazinele cu rally merchendising.

După o epocă dominată de modelele Ford Focus WRC şi Citroen C4
WRC, FIA a decis să este timpul pentru o schimbare radicală.
Motoarele de doi litri turbo au fost interzise şi a ales ca din
2011 maşinile WRC să fie propulsate de motoare 1.6 turbo.
Constructorii au ales ca modele reprezentative Fiesta şi DS3. Iar
ceva mai târziu în an, MINI se va alătura petrecerii cu modelul
Countryman WRC.

De asemenea, pilotajul se întoarce la origini. Noile rachete de
buzunar nu mai au sisteme electronice care să asiste pilotul. Au
disparut launch control-ul, sistemul semiautomat de schimbat
treptele de viteză prin intermediul unei padele pe volan şi
diferenţialul activ. Treptele se schimbă acum manual prin
intermediul unei cutii de viteze secvenţiale iar startul perfect se
face doar prin măiestria pilotului. Iar lipsa diferenţialului activ
însemnă o maşină mai nervoasă şi mai greu de controlat în
viraje.

Acestea fiind zise, generaţia 2011 a trecut la treabă.
Zăpada din Suedia este de obicei apanajul piloţilor
nordici. Şi superspeciala avea să fie adjudecată de
pilotul local PG Andersson pe un Ford Fiesta WRC. Andersson este şi
protagonistul unei poveşti interesante.

PG este de departe cel mai popular pilot suedez la
această oră. Atât de popular încăt are un fan club extrem
de numeros. Pentru 2011 pilotul suedez are contract cu echipa
Proton şi va participa în IRC. Dar fanii săi au dorit să îl vadă şi
în cel mai important raliu găzduit de Suedia. Şi pentru că
Andersson nu avea bugetul necesar acesta a fost strâns de fanii săi
prin intermediul Facebook. Restul a venit de la cei câţiva sponsori
ai pilotului suedez. L-am observat pe Andersson de-a lungul
raliului. A fost singurul pilot care a stat de vorbă cu fanii săi
la fiecare parc de service. Iar fanii îl iubesc foarte mult. Dar
acest lucru e valabil pentru orice pilot suedez.