Este minunat, însă m-am mai aflat în această situaţie şi în
trecut. Doar că nu am mai fost clasat niciodată pe primul loc cu
numai o rundă înainte de final! Încerc să nu mă gândesc la acest
lucru până la sfarşitul raliului de la Cardiff. Sper că echipa va
avea de sărbătorit la final.
La momentul de faţă nu. Este un sentiment extraordinar. Am şansa
să câştig, dar încerc să rămân cu picioarele pe pământ. Va urma o
luptă crâncenă, însă nu subestimez efortul pe care trebuie să îl
depun în Ţara Galilor. Dar nu am niciun fel de aşteptări şi astfel
am lăsat presiunea de-o parte. Am avut o presimţire pozitivă pentru
ultimele şase runde şi mi-am dovedit ce pot realiza. Şi acest lucru
a îndepărtat din presiune.
Am început sezonul cu gândul că pot sa o fac. Apoi, când ne-am
retras în Argentina şi nu am punctat, aproape că am cedat. Abia
după ce am caştigat în Grecia am început să sper din nou. Însă, în
Polonia, după abandonul lui Loeb şi trecerea noastră în fruntea
clasamentului, am ştiut ca am intrat iar cu adevărat în luptă.
Aşadar, Polonia a reprezentat marele punct de răscruce pentru
psihicul meu. Am ştiut totuşi mereu că va fi dificil – Loeb a
câştigat anterior de cinci ori campionatul!
Nu s-a schimbat nimic. Am ştiut că îl putem provoca dacă
executăm prestaţii perfecte, având un an suplimentar de experienţă
şi încredere. Am condus foarte bine în câteva raliuri anul acesta.
Chiar şi când Loeb câştiga etape, ne-am menţinut în urma sa, pe
locul secund. L-am provocat în atât de multe etape şi am ştiut că
am resurse suficiente pentru a reuşi.
Imediat dupa raliu am participat la un eveniment demonstrativ al
BP şi Castrol, în Spania. Am petrecut timp cu familia şi am avut
parte de câteva interviuri şi apariţii televizate. Am realizat
teste în regiunea Cumbria, în prima parte a acestei săptămâni, în
scopul de a mă acomoda condiţiilor raliului Marii Britanii şi mă
simt confortabil cu maşina. Participăm şi la raliul local –
Cambrian Rally – weekendul acesta. Terenul este similar celui pe
care vom evolua în raliul Angliei, aşadar o experienţă plăcută după
asfaltul Spaniei. Am câştigat raluil Cumbriei în 2002, astfel încât
aştept cu plăcere să intru din nou în competiţie.
Aş alege Finlanda. Este raliul de acasa, loc în care am o
încredere sporită şi cunoştinţe avansate referitoare la drumuri.
Raliul Angliei ar fi cea de-a doua opţiune însă. Reprezintă un
eveniment fantastic şi ador să conduc în acest raliu. Drumurile de
aici mi se potrivesc. Sunt rapide, iar în această perioadă a anului
nu sunt acoperite de zăpadă sau de gheaţă, aşadar mă aştept să
decurgă perfect.
Nu, deloc. Nu este genul de raliu care să prezinte diferenţe
majore pentru cei care pornesc primii şi cei aflaţi în urmă. Dacă
drumurile sunt noroioase, atunci cea mai bună variantă este să
pleci primul. La fel şi dacă traseul este uscat şi acoperit de
praf. Aşadar sunt încântat să fiu primul la linia de start.