Lunea lui Berti – O altă zi neagră de luni

Am foarte mulţi prieteni care sunt trişti duminica din simplul motiv că după duminică vine luni. Pentru mine, duminica era cea mai frumoasă zi a săptămânii. Pentru că duminica se desfăşoară toate cursele. Adică exact ceea ce îmi place mie cel mai mult. Au fost de ajuns două tragedii ca acum să-mi fie frică de ziua de duminică. Aşa cum înainte aşteptam să se facă duminică pentru a vedea o cursă, acum aş vrea să nu se mai facă niciodată duminică.

Au fost două duminici la rând în care am înţeles că sporturile cu motor sunt periculoase. Că oricând se poate întâmpla ceva. „Pâi da, dar oricum piloţii câştigă mulţi bani”. Am auzit asta de fiecare dată când a murit cineva la curse. De parcă dacă primeşti mulţi bani pentru ceea ce faci, meriţi să mori. Am întrebat de fiecare dată: „Tu pentru câţi bani ţi-ai risca viaţa în fiecare weekend”? Nu am primit niciodată un răspuns relevant şi am înteles că la noi încă funcţionează perfect stilul de viaţă cu „să moară şi capra vecinului”.

Marco Simoncelli. Tragedia aceasta a venit mult prea repede după moartea lui Dan Wheldon. După o astfel de tragedie nici măcar nu mai conteaza performanţele sau cv-ul. Pentru că toţi cei care ajung în motorsport se transformă automat în legende. Iar Marco Simoncelli era deja o legendă. Şi nu cred ca vreun pilot merge la curse pentru că în urma sa va rămâne un şir mai scurt sau mai lung de performanţe. Merg la curse pentru că asta iubesc. Pentru că asta vor să facă. Oare câţi dintre noi ne ridicăm dimineaţa din pat şi nu injuram printre dinţi că iarăşi mergem la serviciu? Sau câţi dintre noi facem lucrurile care ne plac cu adevărat, indiferent că ne complică viaţa. Sau nu.

Din acest motiv iubesc cursele. Pentru că nu poţi să ajungi să participi decât dacă renunţi la tot. Dacă faci sacrificii. Şi, până la urmă, dacă nu te lupţi cu moartea în fiecare weekend. Din păcate, Marco Simoncelli are acum un loc în sufletul meu. Un colţisor care mă întristează de fiecare dată când ajung acolo. Este tot acolo unde sunt Senna, Wheldon şi Gilles Villeneuve. Cel care m-a facut să mă îndrăgostesc de acest sport. Marco Simoncelli nu este doar un şir de performanţe. Este o legendă.

Dacă în Malaezia s-a oprit totul după incident, în celelalte colţuri ale lumii cursele au continuat. În Spania, Loeb a întrerupt şirul de ghinioane care-l urmăreşte din Finlanda şi a câştigat raliul aducând cel de-al şaptelea titlu mondial pentru Citroen la constructori, iar Alain Menu şi Tom Coronel au câştigat curse la Suzuka in WTCC.