Formula E, copilul teribilist al motorsportului contemporan

Battersea Park este un parc victorian, construit pe la 1850, situat pe malul Tamisei, undeva la 2,5 kilometri de Palatul Buckingham. Este o mică oază (dintre multele oaze din capitala Marii Britanii) unde londonezii se retrag pentru a schimba peisajul cărămiziu, aglomerat al oraşului cu liniştea şi verdele specific parcurilor. Deci, practic, un loc ideal pentru a organiza o etapă a unei competiţii de motorsport.

Da, desigur că au existat cetăţeni care nu au fost de acord iniţial cu organizarea unor curse chiar pe aleile din parc, motivul principal fiind acela de zgomot. Apoi, persoanele care vin cu câinii la plimbare în Battersea Park au spus că rămân fără spaţiu de desfăşurare. În cele din urmă, grădina zoologică din incinta parcului a menţionat că unele vietăţi de acolo nu reacţionează foarte bine la agitaţie.

Însă buna organizare (emu, cei mai sensibili locuitori ai grădinii zoologice au fost mutaţi temporar în alt loc, iar pentru câini s-a aranjat un spaţiu special) şi natura acestui tip de motorsport au făcut ca planurile iniţiale să fie materializate. Fomula E ajunge în inima Londrei.

Pentru cei care se întreabă dacă Formula E chiar este o chestie… da, este. Sesiunile de competiţie din Londra au reprezentat cea de-a zecea, respectiv a unsprezecea rundă în Campionatul Mondial de Formula E, un campionat care abia ce a debutat şi care se bucură de o ascensiune sporită.

Formula E reprezintă „copilul” preşedintelui FIA, Jean Todt, care şi-a dorit crearea unei ramuri a motorsportului care să demonstreze potenţialul tehnologiei electrice. Au fost nevoie de circa 85 de milioane de euro şi de luni întregi de planificări pentru ca Formula E să devină fezabilă, apoi realitate. Însă acum este aici. Şi promite multe.

Monopostul de Formula E este rezultatul colaborării mai multor entităţi din lumea motorsportului – şasiu construit de italienii de la Dallara, motor electric de la McLaren, baterii de la Williams, cutie de la Hewland –, asamblat de către Spark Racing Technology şi a cărui integritate este supervizată de Renault. În sezoanele următoare, echipele înscrise în campionat vor putea să-şi dezvolte singure ansamblul propulsor, ca mai apoi să intervină în mod direct pe oricare componentă a monopostului. Indiferent care vor fi modificările ulterioare, un lucru rămâne: anvelopele vor fi livrate de Michelin, care le-a dezvoltat special pentru a se preta regulilor competiţiei, şi vor încălţa în continuare jante mari – una dintre caracteristicile estetice ale monoposturilor de Formula E.

Ideea de roţi de 18 inci pe o maşină de curse nu doar că arată foarte bine, însă – după spusele celor de la Michelin – te duce cu gândul la ceva ce ar putea fi montat şi pe maşina ta. Lucru nu foarte departe de adevăr – Michelin dezvoltă aceste pneuri-minune, care sunt eficiente atât pe ud, cât şi pe uscat, în cadrul competiţional al Formulei E, însă totodată caută soluţii pentru a aduce aceste compozite şi în versiune de stradă.

Conform reglementărilor actuale, oricare din cele 10 echipe (fiecare cu câte patru maşini), trebuie să-şi păstreze pneurile pe întreg weekendul competiţional, excepţie făcând cazurile când pneul suferă o avarie puternică.

În termeni de performanţe, monoposturile din sezonul de debut dispun de 204 CP în timpul cursei, iar piloţii care primesc FanBoost primesc încă 40 de cai-putere, pentru a le facilita depăşirile. FanBoostul este o noutate în lumea motorsportului – fanii îşi votează favoriţii pe pagina oficială FIA Formula E, iar aceştia primesc, în ambele maşini, un surplus de 40 de cai-putere, timp de cinci secunde. Este echivalentul KERS din Formula 1, un KERS creat de proprii tăi fani, şi nu de echipa de la boxe.

Monoposturile Formula E sprintează 0-100 km/h în 3,0 secunde şi ating o viteză maximă de 225 km/h – cifre neimpresionante, atunci când le compari cu Formula 1. Iar lipsa zgomotului cu care te-a obişnuit motorsportul până acum le face să pară nişte jucării telecomandate mai mari. Ceea ce te face să râzi de ele, până în momentul în care vei vedea pe stradă Renaulturi care folosesc tehnologie inspirată din Formula E şi care sunt încălţate cu pneuri eficiente-şi-economice-pe-oricare-vreme de la Michelin.

Lucrurile astea se întâmplă acum, în timp ce tu citeşti asta. Şi Todt a spus că Formula E este departe de unde ar putea să fie, şi că este loc de mai bine.

Până atunci, să lăsăm Formula E să-şi etaleze, uşor-uşor, farmecele-i eco-friendly fix în inimile marilor oraşe şi să ne bucurăm de spectacolul pe care competiţia îl creează.

Weekendul competiţional de la Londra a fost pus într-o lumină specială, din două mari motive: unul este acela că, după 40 de ani, Londra este gazda unei competiţii de motorsport desfăşurate pe un circuit stradal. Iar al doilea se referă la declararea câştigătorului sezonului de debut al Campionatului Mondial de Formula E. Cu toate că, matematic vorbind, existau şase posibili campioni, lupta acerbă s-a ţinut între trei: Nelson Piquet Jr. (Team China, 128 de puncte), Lucas di Grassi (Audi ABT, 111 puncte) şi Sebastien Buemi (Renault e.dams, 111 puncte).

Cursa finală a weekendului l-a încununat pe Piquet Jr. cu laurii victoriei, după o evoluţie plină de dramatism – a plecat cu şansa a doua, după o sesiune de calificări nereuşită.  

Cât despre vizionarea live a cursei, recunosc că am urmărit-o în e-Village, locul unde tot felul de branduri eco şi-au expus produsele şi au organizat concursuri. Nu că nu ar fi fost interesantă – circa 60.000 de oameni au venit în Battersea Park în acest weekend – ci pentru că erau atât de pline tribunele încât am preferat să urmăresc desfăşurarea evenimentelor pe televizor. Şi pe telefon, prin aplicaţia dedicată.

Dacă acum cinci ani, cineva îţi spunea că în curând vei urmări curse electrice şi că vei putea vota, prin aplicaţia de pe telefon, pilotul care să primească un boost de energie, probabil că râdeai copios. Acum, cineva îţi zice că, în cinci ani, Formula E va fi o alternativă la vizioare pentru Formula 1, dacă nu va fi depăşit-o deja până atunci.