Când încaleci pentru prima oară F 800S, intervine un sentiment ciudat. Poziţia nu este la fel de “călare” ca la o sportivă veritabilă, dar nici relaxantă ca la un tourer. “Cocoaşa” nu mi-a creat nici o problemă, deşi, la început, mă temeam că îmi va deranja abdomenul. Dimpotrivă, pe drum bun poate fi utilizată pentru odihnă – te întinzi pe ea şi trebuie doar să ai grijă să nu te ia somnul…
De asemenea, cele 200 kg ale motocicletei par mai puţine, mai ales când stai lângă motor şi îl muţi de colo-colo, iar înălţimea şeii este suficientă pentru fetele de 1,6 metri înălţime.
Tabloul de bord este şi el foarte simplu: vitezometrul şi turometrul în prim plan, câteva leduri pe lângă şi un anost ecran cu cristale lichide – de fapt, computerul de bord, oferit opţional. Deşi bordul oferă spaţiu suficient pentru “împrăştierea” indicatoarelor, s-a preferat concentrarea ledurilor şi indicatoarelor, fără a fi afectată ergonomia şi vizibilitatea indicaţiilor.
Una peste alta, BMW F 800 S este foarte friendly cu riderul, încă din primele momente de tatonare. Totuşi, apare o problemă la pornirea motorului – nu sună a BMW. Motoarele BMW cu cilindree generoasă au un timbru grav: boxerul duduie, iar propulsorul cu patru cilindri în linie mârâie gata de atac.
Motorul în doi cilindri de pe F 800 S are, în schimb, ceva din zgomotul tărăgănat al monocilindrului Rotax. Una dintre explicaţii poate fi şi faptul că propulsorul nu este unul creat de BMW, ci preluat… tot de la Rotax. Impresia rămâne valabilă şi în mers, dar, din fericire, o dată depăşit pragul celor 3.000 rotaţii pe minut, sunetul devine vânjos şi integrează F 800 S în familia BMW-urilor pe două roţi.
Dar oare înlocuirea lanţului din transmisie cu o curea, ce ar trebui să anunţe?