Suzuki GSX 1300R Hayabusa

Probabil eficienţa acestuia este destul de bună dacă l-a pus pe Putin pe jar. Probabil preşedintele rus nu ştie că japonezii au o rachetă care, datorită faptului că zboară la nivelul solului, nu putea fi detectată şi implicit nici nu putea fi anihilată. Aceasta se numeşte Hayabusa şi din 1999 zboară pe şoselele din întreaga lume.

Timp de opt ani, un singur nume a animat inimile împătimiţilor de viteză: Hayabusa. Asta până anul trecut, când rivalii de la Kawasaki au lansat o altă rachetă capabilă să bată motocicleta care în 1999 a spart mai multe bariere. Mai multă putere, o ciclistică mai modernă şi un design mult mai agresiv au atras clientela americană, piaţa pentru care hipersportivele au fost create, către ZX-14 (echivalentul american al lui ZZR 1400).

Desigur, Suzuki nu putea sta cu mâinile în sân, avea o reputaţie de apărat. De mai bine de doi ani se tot auzea despre o nouă generaţie a lui GSX 1300R, dar casa japoneză a reuşit să păstreze secretul până în ultima clipă. Cu un design revizuit, cu un motor ceva mai mare şi mai puternic şi cu o ciclistică upgradată, noua ‘Busa îşi arată din nou colţii în intenţia clară de a redeveni cea mai rapidă motocicletă de şosea.

Un lucru nu i se putea imputa Hayabusei: lipsa de putere. Nu şi după părerea inginerilor japonezi. Aceştia declară că, prin majorarea cilindreei la 1.340 cmc, prin redesenaerea chiulasei şi prin adoptarea sistemului de injecţie de la noul Gixxer de o mie, s-a obţinut o creştere a puterii cu 12%. Asta ar însemna un maxim de 196 CP, cu 6 mai mult decât rivala Kawasaki.

Un alt element împrumutat de la GSX-R 1000 este sistemul de evacuare 4-1-2 cu tobe triovale. Ca şi în cazul supersportivei, se observă o exagerare a reducerii costurilor, tobele având aspectul unora de pe o motocicetă chinezească. Să fie oare o mână de ajutor pe care Suzuki o întinde producătorilor de tobe aftermarket?

Pentru a fructifica potenţialul sporit al motorului, şasiul a primit unele upgrade-uri. Furca faţă este acum complet reglabilă, iar jambele au fost tratate cu material antifricţiune. Amortizorul spate este de asemenea complet reglabil şi are de susţinut o nouă basculă din aluminiu, mai rigidă, pentru a suporta surplusul de putere.

Sistemul de frânare pierde etrierele frontale cu şase pistonaşe în favoarea unora cu numai patru, dar cu montare radială. Eficienţa sporită a acestora a permis adoptarea unor discuri mai mici, de 310 mm pentru o masă nesuspendată redusă.

Dacă în privinţa tehnologiei ‘Busa nu şochează, putând fi considerată doar un upgrade al modelului din 1999, în ceea ce priveşte designul, japonezii au fost mai mult decât îndrăzneţi. Noul model păstrează identitatea predecesorului său, dar duce designul agresiv şi linia aerodinamică extremă către barierele nonconformismului. De aceea avem ceva reţineri în a considera că modelul 2008 nu este decât un facelift al venerabilei deja ‘Busa 1999.

Farul triunghiular împrumută din agresivitatea lui GSX-R 1000, dar poziţionarea gurilor de admisie forţată flancate de semnalizatoarele frontale definesc clar imaginea Hayabusa. Spatele descendent subliniază faptul că motocicleta de aproape 200 de cai a fost construită pentru viteză. Lampa spate şi "cocoaşa" aduc, totuşi, aminte de megacruiserul M109R sau Intruder 1800R, aşa cum era cunoscut pe malul estic al Atlanticului.

Cu un amalgam de stiluri, dar păstrând destul de mult din identitatea modelului din 1999, ‘Busa revine în lupta pentru titlul de cea mai rapidă motocicletă de şosea. De data aceasta are un adversar redutabil în ZZR-ul 1400 al rivalilor de la Kawasaki. Dacă scutul anti-rachetă nu va avea nici un efect asupra lui Hayabusa, nu ştim ce impact va avea proiectul de interzicere a bolizilor pe şoselele din UE, despre care se zvoneşte în ultima vreme.