Romanian Boat Show

Nici nu s-a destins bine asfaltul din faţa Parlamentului după concursul stradal FIA GT, că iahturile au invadat Piaţa Constituţiei cu ocazia evenimentului Romanian Boat Show. Bîntuiţi de crîmpeiele unui botez VIP mediatizat live cu numai o lună în urmă, de către un post anemic din toate punctele de vedere, aşteptam să fim întîmpinaţi pe punţile iahturilor cu bucate alese, cocktail-uri din abundenţă şi hostesse
dătătoare de speranţe, chiar dacă deşarte.

Din toate, ne-am pricopsit doar cu al treilea punct de pe listă, deşi era poate cel mai important. Fetele roiau de la un iaht la altul, doar-doar vor interesa pe cineva flyer-ele tipărite faţă-verso. Atmosfera, în general de lîncezeală, se înteţea la ora prînzului, cînd expaţii refugiaţi în launch-break dădeau iama la Romanian Boat Show. Fermecaţi de dezinvoltura înnăscută a fotmodelelor, afaceriştii uitau de scopul vizitei lor aici, acela de a se interesa de motoarele Volvo Penta oferite pe Azimuturi de către Neptun Yacht.

Nu doar constănţenii au ocupat sute de metri pătraţi cu seria de la Azimut, ci şi bulgarii de la firma Yachting – ecusonul Atlantis (A Brand of Azimut/Benetti) la RBS. În fine, pierduţi printre miresmele ademenitoare prezente la tot pasul, am făcut o incursiune pe culoarele ticsite cu diverşi importatori. Unii au adus iahturi, alţii motoare, cei mai mulţi, bărcuţe, majoritatea, accesorii, toţi conlucrînd la capitolul “apă”.

Pleiada de ambarcaţiuni gigantice şi falnice în monturile expoziţionale s-a vîndut numaidecît, din ce au relatat cotidienele, mai ales cele de business, luni dimineaţa, la doar o zi după încheierea show-ului. Nu am cerut nume şi nici nu ne-au interesat comisioanele obscene adjudecate de către dealeri. Noi ne-am văzut de treaba noastră şi am inspectat diferite oferte, de la motoare propriu-zise la accesorii pentru scafandri.

Practic, vizita la standul www.scubadiver.ro a reprezentat piesa de rezistenţă a recenziei noastre. A fost destul să cerem o simplă ofertă şi un domn trecut de prima tinereţe ne-a tras cu forţa sub coviltirul său şi a dat startul unei sesiuni ad-hoc de scufundări. Destul de ineficient spaţiul neconvenţional pentru un asemenea curs. Ne-am furişat pe uşa submarinului său imaginar şi am acostat la alte firme, mai raţionale şi mai cerebrale decît pildele acestui Jacques Yves Cousteau închipuit.

La SC Group M Marketing CO SRL (mai lipsea doar SA-ul), bărcile din fibră de carbon variau ca dimensiuni de la 2.250 x 1.350 mm la 5.000 x 1.850 mm, cu preţuri cuprinse între 2.000 şi 21.000 de lei. În subsolul ofertei, menţiunea “Bărcile sînt echipate cu vîslă şi scară” ne-a decepţionat un pic, aceste accesorii fiind standard la mai toate firmele ce se respectă. A, să nu uităm, preţurile nu includ TVA. Deja obosiţi, mai ales după extenuantul curs al scafandrului “ştie tot”, ne-am reîmprospătat răbdarea cu o cafea şi un sandviş. După reluare, putem spune că am tînjit după frape-urile stropite cu sirop de migdale – poate cel mai interesant popas la RBS (adică Romanian Boat Show), atîta timp cît fetele înconjurătoare purtau dialoguri numai cu penetranţii pieţei de iahturi.

La NMMARINE, bărcile Viper de cîte 6 şi 7 persoane erau dotate cu motoare între 150 şi 320 CP… dar fără motor (???). În fine, fiecare cu oferta sa, explicită sau mai puţin. Segmentul de lux al aceleiaşi firme îl constituia marca Four Winns, a cărei ofertă de iahturi era cuprinzătoare, dar nu într-atît încît să-i dedicăm tot spaţiul din articol.

Continuîndu-ne drumul, nestingherit de clienţii invizibili ai RBS, am observat un filon de cîteva standuri în care domnea o atmosferă de plajă. Cîţiva dealeri întinşi pe şezlonguri şi profund indiferenţi articulau cu greu specificaţiile exponatelor lor. Toţi importau şi vindeau ATV-uri, caiace şi echipamente pentru sporturi extreme, cum ar fi rafting-ul. Specialistă la ultima categorie părea a fi BIC (da, da, aceea cu
pixurile), prezentă în arsenalul de oferte al mai multor firme. Involuntar, am ajuns din nou în apropierea “omului-amfibie”, care-şi continua asiduu, în cort, antrenamentele imaginare pentru scufundări. Majoritatea îl evita invocînd cartierismul: “Hai, cumetre, lasă-ne, că ne-ai înnebunit”.

Noi am făcut 360 de grade pe loc şi am ales să abordăm un individ cu aspect texan. Nu ştim dacă guma molfăită în plenitudinea cavităţii bucale ne-a inspirat acest lucru sau a fost de vină şezutul crăcănat, extrem de “ospitalier”. Apropiindu-mă de el, omul a reacţionat în timp util, corectîndu-şi cu întreaga palmă poziţia relaxată a organelor genitale. “Ce-l interesează pe băiatu?” – a declanşat “El” dialogul. Pretextînd că sînt de altă naţionalitate, mi-a fost foarte uşor să-l reduc la tăcere şi, în consecinţă, să-i dau prilejul de a-şi relua poziţia – de invidiat, ce-i drept.

În periplul meu, la un moment dat, o umbră exagerată a unui bust îmi tot dădea tîrcoale. Simţeam că se apropie din ce în ce mai mult şi că trebuie să o înfrunt. Pînă să reacţionez, fie cu o întrebare, fie cu un gest necontrolat (ambele soluţii specific masculine), m-am trezit cu un potop de specificaţii care, sincer, mă interesau mult mai puţin decît ceea ce mi-ar fi putut oferi ea fără să fi tocit în prealabil un flyer. Complimentată de ocheadele mele iscoditoare, s-a supus formalităţilor şi a fost nevoită să-mi înghită toate afronturile mai mult sau mai puţin sexuale, cu sau fără perdea, în speranţa că îi voi solicita şi date despre bărcuţele pe care le promova firma sa angajatoare.

Cel mai interesant şi impunător stand părea cel al comerciantului de motoare Mercury, strategic poziţionat în miezul întîmplărilor. Aici, alţi domni dezamăgiţi şi ambetaţi la culme tronau pe şezlonguri ca în jilţuri, scrutînd zările după întruchipări ale apetisantelor hostesse. Aruncîndu-şi priviri unul celuilalt, individul care părea deja condamnat să facă aşa ceva şi-a început repertoriul îndrugîndu-ne puteri şi cilindri, informaţii de care oricum eram sătui. Ne aşteptam şi noi la o bere rece, la un covrigel, fie el cu susan şi cu sare, ori numai cu susan sau doar cu sare. Nici o bere, nici un suc, nici snacks-uri, deci ne-am cărat instantaneu.

Şi, iată-ne întorşi de unde am plecat. Nici nu ne intraserăm bine în sarcină, că se terminase “terenul”. Bărci felurite, diverse instrumente şi accesorii pentru orice are contact cu străfundurile mării, asta a însemnat Romanian Boat Show. Sub proaspăta “anatemă” a Bucharest Challenge, show-ul iahturilor din acest an nu a surprins pînă peste cap, ci a fost doar un eveniment relaxant, de-a lungul a trei zile toride. Vizitatorii nu au dat contorul peste cap, atmosfera a fost lejeră ca un şpriţ de vară, fetele au sucit gîturi, iar dealerii şi-au făcut norma. La plecare, am mai aruncat o privire asupra peticului de alb din faţa mastodontului fost numit Casa Poporului şi ne-am luat adio de la RBS. Pe data viitoare!