Muzeul Automobilului Românesc. În ce stare se mai află prototipurile, unicatele şi bătrânele maşini româneşti – VIDEO

În Câmpulung Muscel există un loc unde poţi să vezi maşini pe care le ştii din poze sau de care ai auzit, probabil, din întâmplare. Se numeşte Muzeul Automobilului Românesc, iar oamenii din spatele acestei iniţiative şi-au propus să adune măcar câte un exemplar al fiecărei maşini construite vreodată la noi.

Ai auzit vreodată de Aro 16? Şansele sunt destul de mici, având în vedere că a fost un experiment desfăşurat la uzinele Aro din Câmpulung Muscel înainte de 1989, care a avut drept rezultat un Oltcit cu şasiu de Aro 10 şi tracţiune integrală construit într-un singur exemplar.

S-ar putea să fi văzut pe YouTube un filmuleţ cu maşina pe care ţi-o descriu, cel puţin eu aşa am aflat de ea, însă credeam că a dispărut de pe faţa pământului, aşa cum s-a întâmplat cu multe încercări inginereşti româneşti. Dar m-am înşelat, fiindcă singurul Aro 16 construit vreodată există şi se află în patrimoniul Muzeului Automobilului Românesc din Câmpulung Muscel. Şi, mai mult decât atât, e în stare de funcţionare, doar că are nevoie de reparaţii la caroserie şi interior.

Însă povestea muzeului înfiinţat de Emil Hagi nu se rezumă doar la acest experiment oprit brusc de tovarăşa Ceauşescu.

Deşi nu mi-a spus direct în timpul discuţiei noastre, nu mi-a fost deloc greu să-mi dau seama că domnul Hagi are o slăbiciune pentru bătrânul IMS, respectiv Aro M461. Sub acoperişul muzeului în aer liber sunt doar două astfel de maşini, însă colecţia de peste 20 de exponate se extinde în apropiere, la doi paşi distanţă, unde stau – apărate de trei dulăi albi – încă cinci descendenţi ai GAZ-ului 69, unul dintre ei fiind o autospecială pentru pompieri unică în ţara noastră.

Revenind în curtea în care poţi citi de la o poştă lozinca „Cea mai înaltă facultate este UZINA”, Emil Hagi îmi povesteşte, cu lux de amănunte, plimbându-se cu paşi apăsaţi prin fostul cămin cultural construit de tatăl său, despre istoria fabricii care a construit modelele Aro. Despre cum s-au făcut componente pentru avioane, lacăte, motociclete, piese de schimb pentru GAZ 69, iar apoi maşini întregi, copiate după vestitul vehicul tot-teren rusesc.

La un moment dat pierd şirul detaliilor, ochii fugindu-mi spre zecile de fotografii înrămate pe pereţi. Poze pe care nu le-am mai văzut niciodată, unele dintre ele făcute în timpul expediţiei transafricane desfăşurate la începutul anilor ’70, când un grup de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca a parcurs peste 18.000 km pe continentul negru la bordul unui Aro M461 şi a două TV-uri.

Cele trei maşini care au participat la această expediţie monumentală au dispărut, însă muzeul din Câmpulung are o replică a Aro-ului ce a făcut parte din grupul de vehicule care a traversat Africa. Bineînţeles, o replică nu e acelaşi lucru ca originalul, dar Emil Hagi e împăcat cu gândul că oamenii care au condus prin deşert în 1970 şi 1971 au  văzut maşina recreată în cadrul muzeului şi şi-au dat acordul pentru expunerea ei.

Colecţia Muzeului Automobilului Românesc mai include şi un exponat ceva mai special, care nu e în stare de funcţionare şi nici nu va fi vreodată. Este vorba despre macheta la scară reală a modelului care s-ar fi numit Aro CN.

Povestea maşinii spune că oamenii de la Aro ar fi vrut să îi facă un cadou pe cinste tovarăşului Ceauşescu pentru aniversarea sa din 1990, iar acest CN ar fi trebuit să fie marea surpriză. O surpriză care s-ar fi putut transforma într-un SUV modern, la fel cum experimentul numit Aro 16 ar fi putut fi un crossover cu reale abilităţi în off-road, înainte de apariţia crossoverelor de oraş care domină acum peisajele urbane.

Dar, aşa cum ştie toată lumea acum, tovarăşul n-a mai prins ziua lui din 1990, iar Aro CN a rămas un mister pentru foarte multă lume. Însă nu şi pentru domnul Hagi, fiindcă macheta pe care a recuperat-o de la un centru de fier vechi este chiar aceea care a fost folosită pentru crearea panourilor de caroserie montate pe cele două sau trei prototipuri funcţionale care au fost omologate şi au circulat pe străzile din România înainte să fie distruse.

Colecţia muzeului mai include şi o Dacia 500, precum şi un exemplar al unui Aro construit pentru transportul de valori, care e extrem de rar, fiind construite doar opt bucăţi.

Partea cea mai interesantă este că maşinile pe care le-a adunat familia Hagi de-a lungul timpului sunt funcţionale şi îşi fac prezenţa regulat la evenimentele dedicate maşinilor clasice româneşti. Sigur, sunt şi câteva care nu sunt pregătite pentru circulaţia pe drumurile publice, dar nu o să stea prea mult timp aşa, fiindcă există proiecte de restaurare pentru fiecare dintre ele. Inclusiv pentru bătrânul Ford V8 asamblat înainte de cel de-al Doilea Război Mondial la fabrica Ford din Bucureşti.

Muzeul Automobilului Românesc e deschis în fiecare zi între orele 08:00 şi 18:00, iar intrarea este liberă.

VIDEO:

Muzeul Automobilului Românesc pe hartă: