Chrysler Voyager

Ceea ce, în contextul actual, să recunoaştem, ar putea face diferenţa. Oricum, fenomenul PT Cruiser a prins foarte repede peste ocean, chiar dacă europenii zâmbesc persiflatori, date fiind vânzările modeste pe continentul nostru.

Şi totuşi, de ce, în loc să facă din următoarea generaţie a lui Voyager o navă stelară, cei de la Chrysler au preferat să se întoarcă înapoi în timp, cu un design excesiv de cuminte şi, de ce să nu recunoaştem, chiar tern. Liniile sunt corecte, proporţiile de asemenea, faţa nevinovată, iar spatele nepăsător. Nici măcar nu putem afirma că vanul acesta este masiv sau fluid, pentru că are câte puţin din fiecare.

Nu ne rămâne decât să apelăm la clişeul „maşină pentru conservatori”, ceea ce rezumă cum nu se poate mai bine designul noului Chrysler Voyager. Vanul va conserva cele două versiuni: una scurtă, de 4,8 metri lungime, şi cea lungă, denumită Grand Voyager, cu 30 cm mai lungă, ambele versiuni de caroserie fiind capabile să transporte, în foarte bune condiţii de confort, şapte pasageri.

Pasageri care, cel mai probabil, se vor aştepta la un interior auster, conform cu designul exterior. Eroare, însă, habitaclul noului Voyager este chiar foarte reuşit. Poate chiar mai reuşit decât sufrageriile multor americani, care nu au atâtea inserţii de lemn sau scaune din piele câte poate oferi un Voyager cu echipare superioară. Totuşi, să nu înţelegeţi că maşina ar avea un design interior extravagant, mizând tot pe un stil relativ clasic, foarte prietenos. Ne vor da dreptate mai ales bunicii şi părinţii cu idei preconcepute despre epoca internetului.

Lăudăm plasarea manetei pentru cutia de viteze automată în dreapta volanului, pe consolă, şi nu pe butucul volanului (adică alături de comenzile ştergătoarelor de parbriz, ce prostie). Acest aspect, împreună cu displayul sistemului de navigaţie, oferit opţional, aduce o notă de high tech bine venită bordului, care, totuşi, este cam prea conservator.

Pentru că americanilor nu le prea pasă de economia de spaţiu, acest lucru îl vor resimţi din plin pasagerii, ale căror scaune se pretează la multe operaţiuni. Cele două din mijloc pot fi rotite cu 180 de grade, măsuţa opţională făcând din Voyager un adevărat mini-birou sau o mini-cafenea. Bancheta spate nu este doar fracţionabilă şi rabatabilă, acum putând dispărea foarte uşor sub planşeul portbagajului. Deci nu mai este nevoie de muşchi şi înjurături pentru a o scoate şi lăsa acasă.

De fapt, oficialii Chrysler laudă cel mai mult modularitatea interiorului, despre care susţin că este cu mult peste ceea ce oferă concurenţa. Şi-au făcut temele temeinic în atâţia ani de existenţă a acestei familii pentru familişti. Una dintre concluzii a fost că nu are rost să se renunţe la uşile spate laterale glisante, ale căror dimensiuni oferă un acces cu adevărat lejer.

Ne pare rău pentru antipatizanţii gadgeturilor, dar Voyager poate fi dotat cu DVD, ale căror displayuri sunt plasate în plafon, central. Iar iluminarea interioară, pe timpul nopţii, este chiar reuşită. Uite condiţii mai bune decât în avion, la clasa economy.

Motorizările vor fi în număr de patru. Cele două pe benzină vor fi un patru cilindri de 2,4 litri (152 CP) şi un şase cilindri de 3,3 litri (174 CP), deşi este clar că europenii vor prefera unul dintre cele două dieseluri commonrail: un 2,5 litri de 143 CP sau un 2,8 litri de 150 CP. Este adevărat, deocamdată aceste date nu par prea competitive, dar pentru Voyager performanţele nu sunt primordiale.

Americanii pretenţioşi vor avea la dispoziţie motorizări exclusiv pe benzină, în şase cilindri: un 4,0 litri de 240 CP (probabil pentru familiştii care deţin sonde de petrol), un 3,8 litri de 198 CP şi propulsorul de 3,3 litri, care va putea fi alimentat şi cu E85 (bioetanol). Pentru americani, acest combustibil este de preferat motorizărilor diesel.

Deşi în materie de design, Chrysler pare să o fi luat în sens invers, maşina este, per ansamblu, o evoluţie destul de clară, atât tehnic, cât şi în privinţa dotărilor. În America nu va mai fi oferită o versiune cu tracţiune integrală, semn că vanurile de acest gen încep să coboare garda în faţa noului val crossover. Ceea ce este de înţeles: Voyager nu este capabil de ieşiri în afara asfaltului ca un R-Class, de exemplu. Cu toate acestea, îşi înfruntă destinul, pus sub semnul întrebării, în cel mai oficial mod cu putinţă.