44 de ani în 4 minute. Istoria celui mai puternic brand motorsport [VIDEO]

1984: BMW M635 CSI şi M5 – naşterea unor legende destinate muritorilor de rând

Anul 1984 avea să aducă două mari noutăţi. Primul M de mare serie: M635i CSI, şi primul M5. Ambele aveau sub capotă motorul cu şase cilindri în linie de 3.453 cmc de pe M1, dus la 286 CP şi 343 Nm, dar cu performanţe puţin diferite – M635i CSI prindea 255 km/h, în timp ce M5 ajungea „doar” la 250 km/h. Ambele erau capabile să accelereze de la 0-100 km/h în doar 6.5-6.6 secunde. De remarcat şi faptul că M635i rămâne cel mai rapid BMW de mare serie din istorie, pentru că a fost lansat înaintea limitării electronice a vitezei la 250 km/h. Consumul mediu anunţat era de 11.5 litri/100 km, dar era imposibil să-l atingi în practică.

Familia M5 de-a lungul anilor

Au fost fabricate 5859 de exemplare de M635i CSI şi doar 2.145 de exemplare din M5, dar startul era deja luat, iar litera M începea să prindă contur tot mai mult în minţile fanilor. Să ţinem minte că maşina era totuşi carosată parţial de Karmann… Dacă M635i era practic un coupe 2+2 cu un portbagaj destul de încăpător, M5 este berlina sportivă prin definiţie, cea care a născut practic tot ce a însemnat apoi filosofia M.

1986: BMW M3. Magistralul Mister M

Desenat de Claus Luthe, cel care îl succeda pe francezul Paul Bracq la şefia designului firmei bavareze şi fusese deja responsabil de designul lui Volkswagen K70, „strămoşul” lui Passat, dar şi a părţii frontale a legendarului Fiat 500 (avea să coordoneze apoi designul lui E34, E36 dar şi a fabulosului Seria 8 E31), BMW E30 a atras încă de la început atenţia datorită formelor sale sportive şi a apetenţei pentru dansul magic în viraje.

Trei generaţii de BMW M3, una mai iubită ca alta!

În 1986, vedea lumina zilei varianta M, una dotată iniţial cu un motor de 2.3 litri patru cilindri în linie, care dezvolta 200 CP (a mai fost o mică serie de 2 litri şi 192 CP) şi efectua sprintul de la 0-100 km/h în 6.9 secunde, pentru o viteză maximă de 236 km/h. Fabricat în 17.086 de exemplare, BMW E30 M3 a suferit la început tocmai din cauza acestui motor subdimensionat pentru vremea aceea (păstrat ca atare tocmai pentru ca BMW să poată concura în Grupa A), dar a fost apoi dotat cu propulsoare ceva mai potente (2.3 220 CP, 2.5 238 CP), mai în acord cu litera M.

Lui i-a urmat în 1992 BMW E36 M3, cu un design supervizat tot de Luthe şi implementat de Joji Nagashima, o maşină cu linii mai fluide, mai aerodinamice, dar şi cu motorizări pe măsură: şase cilindri în linie, 3 litri, 286 CP şi un sprint de la 0-100 km/h efectuat în doar 6 secunde, pentru o viteză maximă de 250 km/h. Consumul mediu era de 7.9 litri/100 km, dar cei care l-au cumpărat în anii ’90 s-au preocupat mai mult de plăcerea de a conduce pe drumurile virajate (atunci când era uscat afară). Odată cu această generaţie, vânzările explodează: 71.242 de exemplare au fost construite în cei 8 ani de viaţă ai modelului, iar M3 E36 rămâne unul dintre cele mai iubite M-uri de pe planetă, fiind şi M-ul cu (probabil) cele mai multe versiuni (Lightweight, GT, GT2, GTR, R, Evolution, convertible etc.).

În toamna lui 2000 vedea lumina zilei BMW E46 M3, o maşină bazată pe designul conceput de Eric Goplen, cel care avea să dea lumii şi primul BMW X3, dar şi o parte din designul primului BMW Z4, şi finalizat în versiune M de echipa condusă de Ulf Weidhase. Reacţiile cu privire la modul în care arăta E46 au fost negative la început, lumea fiind în continuare îndrăgostită de designul simplu şi deja clasic al generaţiei precedente. 

Controversată la timpul ei, azi e deja un obiect clasic

Acest M3 urla din toţi rărunchii după atenţie, iar formele sale parcă umflate cu steroizi n-au fost pe placul tuturor. Lucrurile au fost însă tranşate violent de performanţele dinamice uluitoare ale acestei maşinării: motorul de 3.2 litri dezvolta nu mai puţin de 343 CP, avea linia roşie abia la 8.000 de ture şi o evacuare despre care BMW însuşi spunea că este „una dintre cele mai libere evacuări de pe o maşină de serie produse vreodată”. Sunetul acestei maşini este epocal şi astăzi, iar performanţele, pe măsură: 5.2 secunde pentru 0-100 km/h, viteză maximă limitată electronic la 250 km/h. Consumul crescuse şi el, ajungând la 11.9 litri / 100 km în medie. Şi acest model a avut mai multe variante pregătite mai degrabă pentru competiţie, însă trebuie să reţinem că el a făcut trecerea dintre două epoci diferite – cea în care tot ce conta mai mult era puterea şi manevrabilitatea şi cea în care siguranţa şi eficienţa au început să fie puse în prim plan.

2008 vede apariţia lui BMW E90 M3, dar şi a versiunilor E92 (coupe) şi E93 (cabrio). Este o despărţire puternică de predecesorul său, atât în privinţa liniilor de design, cât şi a performanţelor, dar mai ales a filosofiei maşinii. Bazat pe designul lui E90 pornit de la Joji Nagashima şi supervizat de nimeni alţii decât Chris Bangle şi Adrian van Hooydonk, E90 M3 avea sub capotă un V8 de 4 litri şi 420 de CP capabil să accelereze de la 0-100 km/h în 4.9 secunde şi se folosea deja de toate câştigurile în materie de tehnologie ale maşinilor moderne. Consumul mediu urcă în continuare, ajungând la 12.4 litri/100 km. Performanţele sale dinamice deja le concurau pe cele ale unor maşini sensibil mai scumpe, sunetul acestei maşini vine parcă din Ceruri, iar explozia neaşteptată de putere pe care o ai la peste 7.000 de ture a luat pe multă lume prin surprindere, dar asta n-a fost tot, pentru că urma o nouă generaţie…

Un sunet divin al evacuării, scos de motorul V8 de sub capotă

Anul 2014 ne-a adus noul M3 (F80), cu al său 6 cilindri în linie de 3 litri, o bijuterie tehnologică mai mică cu un litru decât precedentul motor, dar capabilă să dezvolte nu mai puţin de 431 CP datorită folosirii unui twin-turbo şi a injecţiei directe de carburant. Evident, filosofia EfficientDynamics adoptată de grupul BMW între timp a uşurat şi maşina cu 85 de kilograme, iar sistemele avansate de control al tracţiunii permit plecări de pe loc fenomenal de rapide: 4.3 secunde pentru 0-100 km/h cu transmisia manuală, dar doar 4.1 secunde pentru 0-100 km/h cu transmisia automată! Rezultatele în privinţa eficienţei sunt uriaşe: consum mediu de doar 8.8 litri/100 km, în condiţiile în care maşina este mai bună din toate punctele de vedere faţă de precedenta generaţie în ceea ce priveşte performanţele dinamice.

În paralel, celelalte versiuni de M făceau şi ele carieră, însă cel mai iubit a rămas mereu M3-ul. Până într-o zi.

Pe pagina următoare: victoria din Le Mans şi cele mai tari BMW-uri M din ultimii ani:

Pagini: 1 2 3