Ziua în care Elon Musk a aruncat mănuşa întregii industrii auto
Ce poţi spune despre o maşină care are aproape 2.3 tone, costă doar vreo 100.000 de dolari şi prinde suta în 2.8 secunde? Cu tot confortul din lume la interior, fără să-şi forţeze clienţii să plătească în plus pentru dotări în minus şi mai ales fără să coste 1-2-3-4 milioane de dolari, cum costă maşinile care reuşesc să atingă aceste acceleraţii?
Să punem un pic lucrurile în context. Porsche 918 Spyder e mai rapid, prinde suta în 2.3 secunde, dar costă aproape 1 milion de euro. Bugatti Veyron prinde şi el suta ceva mai repede, în 2.6 secunde, dar costă peste 2 milioane de euro! Aproape toate Ferrariurile, Lamborghiniurile şi toate celelalte maşini supersport sunt mai lente în linie dreaptă, dar costă de 3-4-5 ori mai mult, deşi multe dintre ele nu vin cu tot confortul SF pe care îl oferă sedanul Tesla! În plus, Tesla Model S se poate conduce liniştit pe stradă, fără niciun consum suplimentar de energie atunci când rulezi relaxat, dar toate celelate maşini care nu au măcar un sistem hibrid consumă foarte mult în oraş, adică exact acolo unde nu poţi folosi decât o mică parte a cailor-putere oferiţi de motoarele cu combustie internă.
Normal, cei care-şi permit astfel de maşini nu vor renunţa la ele doar pentru că au o alternativă mai ieftină, mult mai ieftină de la Tesla. Dimpotrivă, preţul foarte mare e legat de alte lucruri, care ţin de prestigiu şi nu numai: exemplare puţine, ediţii speciale limitate, caroserii senzaţionale, sunet glorios al motorului, pachetul de senzaţii formidabile care vin odată cu vibraţiile, zgomotul şi mirosul specific unui motor pe benzină. Ca să nu mai vorbim de cum stau maşinile astea pe circuit sau pe drumurile virajate, acolo unde un sedan de 2.3 tone nu poate ţine pasul.
Însă ceea ce a făcut şi face Elon Musk, proprietarul Tesla, este o adevărată revoluţie, pentru că Tesla Model S este doar o etapă din planul său de a umple lumea de maşini electrice în mai puţin de zece ani. În momentul în care ridici ştacheta atât de sus, fără să urci preţul nici măcar la nivelul unui Mercedes-Benz S65 AMG (care costă dublu, dar are performanţe dinamice în linie dreaptă mult inferioare), în contextul în care rafinamentul interiorului mai are de recuperat dar este bine de tot în zona premium, toată lumea trebuie să se oprească un pic şi să ridice ochii. Ceva se întâmplă.
Şi se întâmplă mult mai devreme decât se aştepta industria să se întâmple. Vedeţi voi, Elon Musk nu făcea maşini în urmă cu 12 ani. Mercedes-Benz şi ceilalţi fac maşini de peste 100 de ani. Progresul Tesla Motors este uriaş, iar dinamica sa nu dă semne de oboseală. Deja sunt milionari care renunţă la S-Class, la Seria 7 şi la A8, şi-şi cumpără Tesla Model S. Din tot felul de considerente, nu neapărat pentru că ar dori să salveze planeta, să fim bine înţeleşi – de la taxele zero, la garanţia infinită, de la faptul că Tesla Model S este modelul care arată cât de cool eşti şi cât de trendy ştii să-ţi cheltui banii, la faptul că au fost pur şi simplu cuceriţi de cum se conduce şi cum se merge în această maşină.
Maşina asta a prins, şi prinde din ce în ce mai bine, pentru că a devenit iPhone-ul segmentului premium – este proaspătă, afirmă un statut modern, dar şi livrează corespunzător aşteptărilor. Chiar peste. Iar faptul că primeşte în permanenţă actualizări încântă pur şi simplu clienţii.
Dar Musk nu se va opri aici. Visul său este să scoată pe piaţă un model mult mai accesibil, Model 3, care să se vândă în jurul a 35.000 de dolari, şi care ar face mari valuri în segmentul de berline medii premium, pentru că ar oferi aceeaşi combinaţie incredibilă de dotări SF, performanţe dinamice fascinante şi preţ decent. Acesta este aşteptat pentru 2017, dar judecând după întârzierile cu care ne-a obişnuit Tesla, îl vom vedea pe străzi abia prin 2018. Dar atunci când va ieşi pe piaţă, nimic nu va mai fi la fel!
Industria auto se repliază, dificil, dar se repliază. Dacă Musk insistă pe maşinile electrice cu baterii litiu-ion (tocmai construieşte Tesla Gigafactory 1, cea mai mare fabrică de baterii litiu-ion din lume, o investiţie de 5 miliarde de dolari care practic va dubla producţia de baterii de acest tip în întreaga lume şi va reduce preţul acestora cu până la 30%), producătorii de maşini încearcă să pună accent pe o tehnologie sensibil mai poluantă, dar care e şi pe placul industriei petroliere – pilele cu hidrogen şi maşinile alimentate cu energie electrică din aceste pile. Voi reveni pe larg cu privire la această diferenţă între tehnologii, până atunci puteţi citi ceva detalii aici.
În timp ce Musk vrea să elimine dealerii şi să nu mai existe practic ciclul de 8 ani de lansare a unei generaţii de maşini, ci, dimpotrivă, să vândă direct clienţilor, prin comenzi online, şi să actualizeze în permanenţă modelele, uneori chiar şi cu actualizări gratuite pentru clienţii care au maşini mai vechi, industria auto caută soluţii prin care să menţină dealerii în existenţă şi să folosească platforme comune, pe care să construiască la foc continuu maşini aproape identice, care de multe ori sunt diferenţiate doar de marketing şi de sigla de pe bot, apoi să-i uşureze pe aceştia de bani pe tot ciclul de utilizare a maşinii.
Lui Elon Musk nu-i pasă. Iar viteza cu care se apucă să-i călărească pe mai-marii industriei auto aminteşte de viteza cu care Steve Jobs a luat prin surprindere coloşii industriei de computere, de telefoane mobile şi industria muzicală. Unde sunt astăzi Nokia, Sony-Ericsson sau Blackberry?
Evident, sunt şi neplăceri asociate. Musk este un vizionar, dar ca orice vizionar, nu are răbdare să ducă la capăt toate lucrurile pe care promite că le va face. Apoi, venit din lumea software, nu are probleme să lanseze produse care au destule defecte la început, însă acestea, în lumea auto, pot costa vieţi, iar povestea romanţată cu Tesla se poate opri brusc atunci când primul milionar se va prăji din cauză că inginerii au trecut cu vederea trei linii de cod. Apoi, întârzierile dintre lucrurile promise şi livrarea lor către clienţi sunt deja ceva obişnuit. De asemenea, deşi Musk spune că vrea să salveze planeta prin răspândirea maşinilor electrice, adevărul este că, deocamdată, modelele sale pot fi mai poluante decât maşinile cu performanţe similare, în funcţie de sursa de curent (dacă e din surse regenerabile, e incredibil mai curată; dacă curentul electric provine de la centrale electrice pe cărbuni, devine mai poluantă). Poate că se va opri, la un moment dat, din nebunia de a scoate pe piaţă versiuni tot mai rapide, ci se va concentra pe a furniza o maşină electrică cu peformanţe dinamice decente, dar consum infim de electricitate.
Aceasta ar fi adevărata revoluţie. Până atunci, mai sunt zece ani. Iar mănuşa a fost ridicată deja, timid, de producătorii de maşini tradiţionali, care încearcă marea cu degetul, fără prea multă convingere. Are Elon Musk grijă să-i bată cu mănuşa în cap până vor pricepe: viitorul auto este electric, şi e minunat!
Sau, cu vorbele lui Elon Musk, dacă Tesla tocmai a trecut în modul de viteză Ludicrous, tot ce-i rămâne industriei auto să facă este să privească cum lasă în urmă un mare pled. Space Balls se impune, dacă n-ai înţeles referinţa…