Vânzarea maşinii pe timp de criză economică

Vreau să mă refer la pierderile pe care le implică o vânzare în criză. Iniţial am crezut că voi fi "ars" două mii de euro faţă de preţul la care am cumpărat. În final am ieşit puţin pe plus. Cum am făcut?

În primul rând, îmi respect o regulă pe care mi-am impus-o, de voie, de nevoie, de la prima maşină cumpărată din Germania în 2005. Niciodată nu iau maşini noi. Nu îmi permit luxul de a acoperi din buzunarul meu devalorizarea din primii doi ani, care ajunge până la 50%. Nu suntem noi nemţi ca să ne permitem să le luăm la 0 km, să le rulăm cât durează garanţia şi să facem buy-back la preţurile mici, de listă, ale dealerilor.

Aşa am făcut prima dată când mi-am luat un Volvo V40. O maşina care îmi e dragă şi acum. Am cumpărat-o cu 7.000 euro la doi ani şi jumătate, am mai băgat 1.000 de euro în ambreiaj şi am dat-o cu 10.000 de euro după un an de folosire. Mă plictisesc în general cam la 12-18 luni şi trec la altceva.

Şi Civic-ul avea un an şi l-am revândut la doi. Preţul era deja spre jumătate din cel de nou, adică acolo unde trebuie pentru o achiziţie fără perspectiva unei devalorizări prea rapide.

De data asta, lucrurile s-au complicat. A venit criza asta stupidă. De la 20.000 cât speram să iau cu profit pe maşină, am lăsat progresiv preţul până la 14.900 şi am vândut în final la 14.400 de euro. A fost o negociere aspră cu un piteştean extrem de chibzuit, care mi-a pus răbdarea la încercare.

Ştia lecţia ca la carte. A oferit banii jos, spre deosebire de un alt client care vroia să o ia la preţul cerut, însă printr-o firmă de leasing. A făcut o inspecţie vizuală a maşinii şi a văzut, scos în evidenţă şi criticat aspru fiecare defect. A profitat la maximum de poziţia de forţă, adică a celui cu banii în buzunar. Am obţinut însă 400 de euro peste cât a oferit iniţial şi ştiu că erau toţi banii disponibili, pentru că ultimii 50 de euro mi i-a dat în lei.

Şi aici ajungem la tâlcul tranzacţiei. Vă spuneam că, în final, nu am pierdut, deşi am lăsat două mii sub preţul la care am luat eu maşina. Păi eu am cumpărat la cursul de anul trecuit din vară, adică la 3,6 RON/1EUR şi am revândut la 4,2. Am cumpărat în lei şi am vândut în euro. Mi-a ieşit chiar şi o mică brumă de profit, dacă trec investiţiile făcute în acest interval în maşină la capitolul confort.

Dacă nu i-aş fi pus în plus dotări precum folia, izolaţia, farurile cu xenon sau sistemul audio-video, aş fi vândut-o cel mai probabil la fel de bine. Clientul român nu valorizează îmbunătăţirile de acest gen. Fără să mai vorbim de tuining. Orice plastic, filtru, chip în plus devalorizează de fapt maşina la revânzare.

Este prima maşină la care nu am făcut un profit real. Toate celelalte mi-au acoperit costurile cu vârf şi îndesat, însă, la cât de puţin se vinde zilele astea pe piaţa auto, mă consider un norocos. Mi-am plătit datoria, iar acum visez din nou.

Vă las acum, că plec să mai scot nişte bani la imprimantă să îmi iau o altă super-maşină. Am văzut nişte "scoruri" foarte bune în târg la Audi A4 din 2006, Volvo S80 din 2008, BMW 320 din 2007. Totul sub 18.000 de euro.