Vă garantez că de data asta câştigăm noi, automobiliştii!

Să aruncăm o privire scurtă peste cifrele reci. Ultimul an cu
record de vânzări a fost minunatul şi de acum îndepărtatul 2007.
366.819 de vehicule turau pe atunci piaţa auto care duduia împreună
cu economia, ca să îl parafrazăm pe premierul automobilist din
acele vremuri. 2008 a fost aproape la fel de bun,
cu vânzări încă excepţionale de vehicule. 324.080 în scădere cu
numai -11,7%. Cei care vorbeau despre criză erau consideraţi încă
exagerat de pesimişti. Banii din bănci încă foşneau prin buzunarele
românilor. Exagerat de optimişti, managerii cu ochelari de cal
credeau că o să le meargă cel puţin la fel de bine, în timp ce
restul Europei se afunda deja în mocirla crizei.

Dacă pentru pieţele vechi şi civilizate, o scădere de 2% este un
mic cataclism, iar o creştere cu 1,5% o sărbătoare naţională,
frenezia a continuat la noi până spre începutul lui 2009.
Abia apoi ne-am trezit. Puţin… Sfârşitul anului
nu adună însă mai mult de 150.000 de vehicule vândute, cele mai
multe din stocurile de cu un an înainte de care s-au chinuit să
scape importatorii cu reduceri şi de 40%. Asta ca să vă daţi seama
cât erau de mari deja adaosurile. O scădere de peste jumătate
scutură acum bine de tot industria vânzătoare de maşini dar,
surprinzător, nu asfixiază nici un jucător mare. Restructurările
masive şi tăierile din costurile nesimţite sunt însă doar o gură
din butelia de oxigen, care ţine în viaţă reprezentanţele. Secretul
se află în spate, la service.

De aceea am vrut să vă arăt cifrele pe utimii ani, ca să
înţelegeţi cât de important este 2010. Marea majoritate a
maşinilor noi cumpărate de trei ani încoace ies din garanţie… aţi
ghicit, până prin decembrie. Asta înseamnă că acea coadă de clienţi
care vin la revizie precum vacile la muls se va înjumătăţi din
2011. Magazinele de automobile care aduceau profituri uriaşe, acum
fac gaură adâncă în buget. Până şi curentul lămpilor din showroom
se economiseşte. Toată lumea îşi ia salariul de pe urma
uleiului, filtrelor, plăcuţelor şi a altor consumabile vândute cu
adaosuri nesimţit de mari în atelier. Clienţii ştiu că
sunt precum vacile, care trebuie să dea lapte la schimb cu „apă,
paie şi bătaie” încă doar vreo câteva luni, că oricum după garanţie
ne despărţim şi plecăm „la păscut pe alt imaş”, adică la alte
service-uri cu preţuri bune şi prestaţii de calitate.

Spre deosebire de acum doi-trei ani, service-urile
independente nu mai înseamnă doar atelierul lui nea Gică într-un
garaj tip „Granitul” plasat strategic în spatele blocului
unde pereţii sunt plini de scule unsuroase, iar pe canal trag doar
Dacii obosite la a treia segmentare. Cei mai buni mecanici de BMW
se află, spre exemplu, într-un service din Vitan, peste drum de
Stadionul Olimpia la Van International. În hala lui Iulian Răgălie
sutele de scule profesionale stau curăţate cu sfinţenie în cutiile
lor, iar maşinile sunt triate la intrare. Nu se acceptă rable şi
Dacii, iar problemele nerezolvate la Bavaria îşi găsesc leacul aici
din prima.

La genul acesta de atelier, clienţii au început să vină încă din
perioada garanţiei pentru mici intervenţii şi vor reveni cu
siguranţă pentru reviziile regulate. O ştiu deja şi managerii din
service-urile de reprezentanţă care încearcă să recâştige inimile
şi buzunarele clienţilor pe ultima sută de metri până la „divorţ”.
Garanţiile de 5 sau 7 ani, lansate de vreo doi ani de Hyundai sau
Kia, care ascund de fapt acoperirea doar a unui număr limitat de
componente nu sunt soluţia. Nici reducerile la preţul orei
de manoperă, compensate cu adaosuri exagerate la consumabile nu ţin
figura.

Am văzut însă chiar şi mărci cu blazon, ca Mercedes care îşi
deschid atelierul de tinichigerie pentru orice marcă, doar să vină
clienţii. Asta da. Programări şi reparaţii rapide fără devize
umflate. Din nou, da. Campanii de verificare gratuită sau
la preţuri promoţionale ca la Honda sau Skoda, din nou da.
Eu aş propune spre exemplu una anuală gratuită de lumini pentru
orice maşină de orice vechime. Sunt însă floricele cu care nu se
face primăvară, iar la noi e încă ger de crapă pietrele.

Impactul lui 2011 va fi aşadar devastator, ca
să folosesc un clişeu jurnalistic, însă profund terapeutic pentru
reprezentanţele de marcă. Le urez supravieţuire uşoară pe
bază de bun simţ şi prevedere sau faliment scandalos precum
profiturile de până azi. Orice s-ar întâmpla, vă garantez
că de data asta câştigăm noi, automobiliştii.