Un pod prea îndepărtat. Agigea, incompetenţe vechi şi noi

Povestea este una prea des întâlnită în România: prin 2007-2008, autorităţile şi-au dat seama că podul vechi de la Agigea va trebui renovat în câţiva ani, pentru că hobanele (cablurile) expirau tehnic până în 2013, dar şi că traficul care va veni din autostrada nouă nu va putea fi preluat cum se cuvine de vechiul pod. În plus, era nevoie de prelungirea autostrăzii către port, pentru a permite TIR-urilor să ajungă rapid acolo, fără să mai ocolească. Au fost făcute planuri, care sunau aşa: se termină mai întâi podul nou, în 2011, iar podul vechi intră în renovare în 2010 şi se termină în 2012. Suficient pentru a nu întrerupe traficul, dar şi pentru a prelua traficul de pe autostrada care trebuia terminată şi ea în 2011 (a fost terminată anul acesta).

Ei bine, situaţia de astăzi este asta: noul pod rutier de la Agigea e încă în curs de construcţie chiar la gura canalului, în prelungirea autostrăzii A4 (centura Constanţei). Contractul pentru acest pod a fost atribuit în 2009, construcţia a început în 2010 şi trebuia să se termine în 2011. Suntem în 2013 şi podul este încă departe de a fi terminat – foarte posibil ca nici anul viitor să nu fie gata! 23 de milioane de euro ar fi trebuit să coste podul nou, nu am reuşit să aflu la cât s-au ridicat până acum costurile, dar probabil că suma va fi depăşită.

Pe de altă parte, lucrările la vechiul pod erau programate să înceapă în 2010. Au fost amânate – cel mai probabil din motive electorale, astfel încât au început în vara lui 2011. Termenul de construcţie? 24 de luni de la atribuirea contractului. Constructorul, Bilfinger Berger Baugesellschaft (Austria), a dedicat un an lucrărilor de refacere a covorului asfaltic şi altor intervenţii la baza podului, dar autorităţile spun că germanii au reuşit doar să agraveze şi mai tare problemele deja existente, fapt care a dus la afectarea cablurilor de susţinere ale acestuia, oricum deja expirate.

Interesant este însă că firma are o experienţă vastă în construcţia de poduri şi autostrăzi, finalizând cu succes astfel de construcţii în Austria, Ungaria şi alte ţări central europene. Ar fi foarte ciudat ca tocmai la micul pod românesc să facă o eroare de asemenea proporţii. Nu am primit deocamdată un răspuns la întrebările trimise acestei firme în cursul zilei de ieri, dar ar fi foarte interesant să aflăm şi părerea constructorului.

Însă povestea şi mai tristă este aceasta: întregul contract de modernizare a podului costa 12.7 milioane de euro. Pentru comparaţie, în 2007 s-au cheltuit 0.7 milioane doar pe becuri colorate – dar nu de către firma austriacă, aşa cum a apărut în presă! Reparaţiile actuale au costat până acum 3.8 milioane de euro, conform CNADNR. Culmea este că închiderea acestui pod va costa probabil tot pe atât în pierderi economice cauzate agenţilor economici din zonă. Şi nu doar lor, căci TIR-urile care vin dinspre restul ţării spre port vor fi nevoite să ocolească pe drumuri judeţene, unele dintre ele abia reabilitate. Acestea  vor fi la rândul lor distruse de traficul greu pentru care nu au fost concepute, astfel încât factura totală se poate ridica uşor la dublul valorii „reparaţiilor” efectuate la pod. Şi asta fără a mai lua în calcul eventuala creştere a facturii reparaţiilor în sine!

Dincolo de dimensiunea economică a acestui film prost, există şi o dimensiune umană. În primul rând, se ştia încă dinainte de începutul sezonului 2013 că podul este într-o stare şubredă.  De fapt, se ştia încă din 2009, când au început procedurile de organizare a licitaţiilor pentru acest pod. Dar traficul tot a fost permis, căci ar fi afectat puternic industria hotelieră din sudul litoralului. O menţiune aici: s-a spus de către prefectul de Constanţa că podul ar pune în pericol viaţa oamenilor şi că se poate prăbuşi oricând. Din documentele şi declaraţiile CNADNR şi ale constructorului, podul va fi închis doar pentru a se putea înlocui în condiţii de siguranţă exact acele cabluri uzate. Greu de spus cine are dreptate, dar nu vreau să cred că autorităţile ar fi atât de iresponsabile încât să lase oamenii să traverseze în continuare podul dacă acesta ar fi totuşi într-o stare atât de proastă. Sau, din contră, dacă lucrările la pod sunt de rutină, să fie atât de iresponsabile încât să sperie lumea degeaba.

Ce este foarte clar e faptul că o urgenţă medicală din sudul litoralului nu va mai putea ajunge în timp util la Constanţa, precum şi că elevii care vor dori să meargă la şcoală în Constanţa vor trebui să parcurgă pe jos podul „care stă să cadă” printr-un şantier, în lunile reci de toamnă… La fel vor proceda, conform gândirii oficialilor români, şi navetiştii din zonă. Şi-uite aşa vom avea zilnic alte câteva mii de oameni în stradă, care nu vor să protesteze, ci doar să se ducă la muncă sau la şcoală.

Vinovaţi? Normal, ca şi până acum, absolut nimeni. Şi degeaba am pofti la o demisie – toţi, de la prefectul actual la cel de dinaintea lui, de la ministrul actual al Transporturilor până la cei de pe vremea lui Boc, de la oficialii CNADNR până la reprezentanţii constructorilor celor două poduri, au treburi mai grele de terminat decât să-şi asume responsabilitatea.

În fond, într-o ţară guvernată de la televizor, ce mai contează alte câteva mii de oameni în stradă? Poate totuşi, data viitoare când puneţi ştampila pe ei, vă gândiţi de două ori.