Ultimele 10 gânduri despre maşini în 2011

Ce făceau politicienii români când preţul la benzină şi motorină a început să crească nesimţit de mult? Sincer, nu ştiu, dar am impresia că ori se jucau solitaire prin birouri, ori erau ocupaţi cu afacerile personale pe banii statului, ori crăpau de râs văzând la ce soluţii apelau românii disperaţi prin benzinării, cu blocaje şi pungi de mărunţiş.

Una peste alta, politicianul român s-a făcut că plouă fiind pus în faţa unei situaţii explozive (mă rog, nu mă mai miră că „vaporii” acestei scumpiri nu au dus la o „explozie” a populaţiei, se pare că ne complacem cam mult în situaţii de genul ăsta, ca popor, dar ăsta e un subiect de altă natură).

Ba mai mult, politicianul român s-a prefăcut că verifică situaţia, iar răspunsul a fost de un tupeu şi un sarcasm de-a dreptul comuniste: benzinarii sunt oameni cinstiţi, tovarăşi, nu umblă cu fofârlica şi nu s-au înţeles între ei în stil cartel! Ia, ciocul mic, încolonarea la benzinării şi faceţi plinul fără discuţii. Dar ce-i aici, democraţie?

Creşterea accelerată a preţurilor la combustibili nu a fost altceva decât o nouă temă de discuţii şi certuri între politicieni. Găsirea unei soluţii nu a fost pe lista priorităţilor, că doar chiar lipsa unei soluţii politice le-a asigurat petroliştilor profituri fantastice. Pe care le-au împărţit cu politicienii, dar aici îmi închid pliscul, că nu am dovezi.

Ce legături între politică şi maşini ar mai fi? Păi ar mai fi câteva

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7