Ultimele 10 gânduri despre maşini în 2011

E marca noastră naţională. E un adevărat bran de ţară. E foarte apreciată peste hotare, având un succes curios de mare pe la unii mai naţionalişti ca noi, cum ar fi nemţii sau francezii. Şi totuşi, politicianului român Dacia îi cam pute.

Trecem peste pasiunea de faţadă a preşedintelui pentru Dacia: la urma urmei, Loganul şi Dusterul nu au fost altceva decât exerciţii populiste de imagine. Realitatea e clară: politicianul român nu se atinge de Dacia. E maşina poporului, e rabla amărâţilor care trebuie să plătească taxe şi să suporte umili aerele de vedete ale aşa-zişilor lideri politici.

Pentru politicianul român există doar mărcile premium germane. Doar maşinile scumpe şi de fiţe. El nu se coboară la nivelul cetăţeanului, să umble cu aceleaşi maşini precum cei pe care îi reprezintă. Politicianul român e mult deasupra celorlalţi. De fapt, uite că politicienii ne-au adus în situaţia în care nici un Logan nu prea îţi mai permiţi, din cauza incertitudinilor privind ziua de mâine.

Şi atunci, nu mă mai miră când vâd atâţia neaveniţi, „specialişti” pentru care maşinile Dacia sunt un jeg şi care idolatrizează maşinile second-hand vechi şi proaste doar pentru că au sigle renumite. Aceleaşi sigle pe care, aţi ghicit, le observă pe maşinile conduse cu emfază şi tupeu de către politicieni.

Mi se pare mie sau am început să devin cam sarcastic? Să continuăm pe următoarele pagini

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7