Ultimele 10 gânduri despre maşini în 2011

Autostrăzile româneşti sunt extraordinare, dar lipsesc aproape cu desăvârşire. Asta se ştie. Se mai ştie şi că vorbim de contracte care au păpat nişte miliarde de euro din banii publici, însă „băieţii deştepţi” le-au scăpat printre degete autorităţilor. Sau au împărţit frăţeşte „prada” cu acestea, dacă e să nu ne ascundem după deget, deşi cine mai poate să demonstreze aceste fărădelegi?

Cine crede că politica nu are nici o legătură cu tergiversarea timp de peste 20 de ani a planurilor unei inftrastructuri rutiere sănătoase în România… ei bine, e pur şi simplu un tâmpit. Super-contractele pe mega-bani au beneficiat de aportul unor figuri politice de seamă, iar sifonările de fonduri naţionale şi europene au fost făcute tot sub atenta supraveghere a unor factori politici.

Câţiva politicieni şi aşa-zişi oameni de afaceri (pe care i-aş numi interlopi serioşi, de fapt) au afectat iremediabil soarta a milioane de şoferi. Autostrăzile ne-ar fi ajutat să ajungem mai repede şi mai în siguranţă la destinaţie, ar fi creat condiţii pentru traficul internaţional şi poate nici nu ar fi costat aşa de mult (nici construcţia, nici întreţinerea) dacă nu am fi avut aceşti politicieni şarlatani.

Realitatea de la finalul lui 2011 ne arată, însă, un peisaj meschin: nişte sute de kilometri de autostradă (nici ăia făcuţi bine sau, mai rău, care nu leagă localităţi importante), nişte mii de kilometri de şosele, realizate pe principiul „lasă-i şi pe ceilalţi să le asfalteze peste 2-3 ani, să le iasă şi lor un ban”, nişte zeci de mii de străzi şi străduţe pline de gropi, prin mai toate localităţile româneşti.

Mulţumim din inimă politicienilor care au avut grijă de infrastructura rutieră timp de douăzeci de ani: ura noastră şi mândria!

N-am terminat, mai am câteva pagini…

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7