Tudor Bratu

La fel ca în bancurile cu Chuck Norris, Tudor Bratu nu a aniversat cinci ani în presa auto, ci presa auto a fost de cinci ani martorul lui Tudor Bratu de-a lungul călătoriei sale iniţiatice. În lumea auto. Pentru că tot e o cifră rotundă mi-am zis că merit un cadou pe măsura muncii mele, aşa că, mi-am făcut cadou o carte de vizită ProMotor.

A trecut mult timp de când am lipit primul afiş cu o maşină pe unul din pereţii camerei mele. Şi au trecut. Şi au trecut. Şi au tot trecut… Şi am ajuns în prima redacţie cu specific german unde “Băi Tudorică, ai făcut preţurile alea?” a devenit parola pentru fiecare început de zi, al fiecărei săptămâni. A urmat apoi o perioadă mai “british” , o perioadă despre care voi scrie mai mult în versiunea necenzurată a cărţii vieţii mele. Nu de alta, dar copiii ar putea să ştie să şi citească, nu doar să caute pictorialele cu super-maşini şi femei în revistă, iar mama ar începe să înţeleagă de unde limbajul colorat care mă reprezintă în anumite momente ale existenţei mele.

Cert este că începând de azi, am ales ProMotor. De fapt, nu eu am ales ProMotor ci el m-a ales pe mine. La fel cum nu România alege un Summit Nato, ci el te alege pe tine ca ţară cuminte şi respectuoasă ce ai fost. Pentru mine, sosirea la ProMotor se identifică cu zilele Summit-ului, aceste zile minunate, cu restricţii de circulaţie, poliţişti plini de armament, amabilitate şi zâmbet. Un oraş cu adevărat curat şi poate chiar civilizat pe alocuri.

Dar pentru ca peisajul să păstreze spiritul plaiurilor mioritice care zace încă în unii dintre noi, lăsăm loc celor care ţin cu tot dinadinsul să arate ce înseamnă să fii român, care caută să se plângă de orice le stă în cale, de barierele poliţiei, şi chiar de regulile uşor şi civilizat de respectat impuse de un eveniment de o importanţă mondială. Pentru că aşa suntem noi, tot ceea ce e mai important, indiferent de ocazie, moment sau stare, important este că trebuie sa avem ceva de care să ne plângem.

Şi ca să revin… Nu ştiu câţi plâng că am renuntat la “the british way”, dar ştiu câţi râd de cei lângă care am refuzat să mai rămân. Unii dintre ei numără acum banii şi bonusurile câştigate după plecarea mea, alţii caută explicaţii, iar restul, acei puţini rămaşi neutrii se întreabă dacă oare am vreo problema în a-mi ocupa locul. N-ar fi niciuna, doar că nu văd de ce ar vrea cineva să se aşeze la un birou atat de uzat de muncă…. Poate în speranţa de a ajunge cândva unde sunt eu acum?

Însă, spre disperarea unora şi bucuria voastră, eu sunt acelaşi Tudor Bratu care promite să se lupte în continuare pentru ca echipa lui să conducă în premieră cele mai noi roţi care ating asfaltul, oriunde în lume s-ar întâmpla asta. Şi să scrie bine-nteles. Mult. Poate nu la fel de mult precum vorbeşte, dar să scrie despre tot ceea ce este nou, are ceva nou în el sau reinventează ideea de “nou”.

Sfatul meu este să vă apucaţi să strângeţi bani pentru că anul acesta ProMotor va face toţi banii. Urmează un număr “50” aniversar, plin de bunătăţi numai bune pentru toate gusturile. Primele teste cu Volkswagen Passat CC, Mitsubishi Lancer EVO X, Honda Accord, Audi A4 Avant şi orice altceva se va mai gândi să ne tulbure străzile.