Timbrul de mediu, această taxă de protecţie penibilă şi exemplu al incompetenţei! Nesimţire sau prostie?

Îmi permit o mică incursiune în istorie, doamna ministru: înainte de intrarea în UE, importul de maşini second hand era limitat foarte simplu. Adică nu se permitea înamtricularea în România a maşinilor cu normă mai slabă de Euro 3 şi vechime mai mare de 8 ani. Scurt, simplu şi de efect.

O dată cu intrarea în UE, s-a renunţat la această ”barieră”, dar, de teama ca România să nu ajungă tomberonul de hârburi al Europei, s-a găsit soluţia salvatoare (credeau guvernanţii de atunci) a celebrei taxe auto. O taxă auto care, iată, a ajuns la a zecea modificare în 2013!

Întrebarea mea pentru dumneavoastră, doamna ministru, este dacă subalternii care se ocupă în mod direct de analiza pieţei auto, a impactului importurilor şi comerţului de maşini second hand asupra economiei, a modului în care este afectat mediul de poluare, etc au învăţat ceva din greşelile trecutului.

Iar răspunsul îl dau tot eu: nu au învăţat nimic. Ba mai mult, tind să persiste în bâlbâială şi găsirea unor soluţii imbecile, poate chiar şi mai şi decât predecesorii lor. (asta dacă nu cumva vorbim de aceiaşi oameni…)

Cel mai grav sunt afectate maşinile Euro 3 şi Euro 4, pentru care taxa auto la prima înmatriculare (pentru că asta este, de fapt, în ciuda cosmetizării denumirii) creşte, în multe cazuri considerabil. Şi până acum era un efort să cumperi un rival al maşinilor noi Dacia, însă de acum va fi şi mai greu.

Poftim? Adică vreţi să spuneţi că timbrul de mediu nu-şi propune să protejeze producţia Dacia decât într-o mică măsură? Nicidecum, asta este principala raţiune a taxei auto. Cu principiul sunt de acord, e bine să încurajăm Dacia să producă, să stimulăm vânzările de maşini Dacia pentru ca economia României să funcţioneze.

Dar în ce mod? Jonglând cu disperarea românilor şi atenţionările Uniunii Europene, până într-acolo unde aplicăm taxa auto şi retroactiv. Poate că juridic veţi contracara termenul ”retroactiv”, dar, uman şi social, taxarea celor care nu au plătit nenorocita de taxă auto înainte de 2007 este o măgărie cât casa (poporului).

Eu, de exemplu, am un Suzuki Jimny, Euro 3, înmatriculat în România înainte de 2007. Sunt afectat de această retroactivitate. Spuneţi că nu? Poate că nu în mod direct – adică nu trebuie să plătesc eu timbrul la vânzarea maşinii. Dar (atenţie, e o chestie logică, nu e nimic complicat) timbrul de mediu va trebui să fie plătit de cumpărător.

Câtă vreme valoarea timbrului pentru maşina mea e mare, cumpărătorul va fi descurajat. Dar, dacă sfătuitorii v-au asigurat că, astfel, omul va prefera să cumpere o Dacie nouă, sunteţi dezinformată. Deoarece piaţa de maşini second hand Euro 3 şi Euro 4 se învârte pe undeva până la 6-7.000 euro.

Asta în timp ce Loganul cel mai ieftin porneşte de la această sumă (ba chiar de pe la 8-9.000 euro versiunile cât de cât decente ca motorizare şi echipare – că doar trăim în secolul XXI, nu la începutul erei motoarelor cu aburi!). Deci, în realitatea crudă a crizei, direcţionarea clientului de second hand spre maşinile noi are o probabilitate extrem de mică.

Şi acum aş vrea să ştiu de unde inepţia asta a scăderii drastice a valorii taxei auto pentru maşinile cele mai poluante. Adică Euro 2, Euro 1 şi non-euro? Nu cumva e o măsură ineptă de a contracara înmatriculările din Bulgaria? Doamna ministru, nu-mi spuneţi că nu ştiţi de această practică a multor români, care a luat amploare în ultimii doi ani!

Argumentul că o astfel de maşină va circula mai puţin este pur şi simplu apă de ploaie. Doar în teorie sau în cazul utilajelor se aplică această regulă de manual învechit. În realitate, o maşină foarte veche poate fi ţinută de proprietar în circulaţie mult şi bine. Mai ales că practica şpăgilor de la ITP rezolvă cu brio şi inadvertenţele care pot duce la evenimente grave în trafic.

Practic, astfel timbrul de mediu încurajează cumpărarea de maşini din ce în ce mai vechi şi poluante. Iar cei pentru care taxa rămâne tot mare vor apela în continuare la înmatricularea în Bulgaria. Sau la alte găselniţe pe care întreprinzătorii de dincoace de Dunăre le vor găsi. Pentru că legislaţia întotdeauna are grijă să lase portiţe.

Ar mai fi ceva? Sau pot să dau din mână a lehamite şi să trag o concluzie disperată – PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3