Tehnologiile ecologice au un revers al medaliei
Nu s-a ajuns până la arderea pe rug a maşinii (deşi în America este posibil orice), dar subiectul vine pe fondul unor mai vechi dispute referitor la maşinile PREA silenţioase – există chiar şi un proiect de lege care ar trebui să oblige maşinile propulsate de baterii să emită un minim de zgomot. Toyota încă nu a luat o poziţie oficială, dar nu credem că vrea să rişte un minus de imagine. Urmează oare o rechemare în service a modelelor Prius pentru montarea unor difuzoare exterioare suplimentare?! Sau o evoluţie a businessului în domeniul car audio?
Acest episod îl putem integra în serialul "ce vor clienţii de la maşini în zilele noastre?". Silenţiozitatea este un factor important în confortul pe care clienţii îl vor, dar iată că, dacă tinde la zero, devine o problemă. La fel se întâmplă şi cu asistarea electronică a subsistemelor maşinilor – sunt multe acuzaţii referitor la siguranţa prea scăzută a electronicii, pe lângă criticile la adresa limitării senzaţiilor în conducere. De asemenea, oricât de benefice par multiplele gadgeturi de la bordul unei maşini, apar legi care limitează utilizarea acestora în condus, deoarece periclitează siguranţa rutieră.
Dar şi aici a apărut recent o surpriză: Banca Mondială avertizează că va urma o criză alimentară fără precedent, datorită deturnării terenurilor agricole în favoarea culturilor destinate biocombustibililor. Planul lui Bush, de a depinde cât mai puţin de petrolul extern pentru alimentarea maşinilor americanilor, a făcut deja ca un sfert din producţia de porumb să fie destinată biocombustibililor, iar ecologiştii se tem că urmează despăduriri masive, pentru obţinerea mai multor terenuri arabile, cu implicaţii directe în degradarea naturii.
În plus, mai multe studii arată că biocombustibilii nu sunt neapărat mai puţin poluanţi decât benzina şi dieselul convenţionale, singurul avantaj fiind că emisiile de CO2 din biocombustibili nu sunt chiar atât de "rele" precum cele provenite din combustibilii fosili. Nici alimentarea cu hidrogen nu este văzută cu ochi buni – dacă săpăm ceva mai mult, ajungem la concluzia că eforturile de obţinere a hidrogenului pentru combustie sunt atât costisitoare, cât şi poluante.
Se pare că există câte un revers al medaliei pentru toate soluţiile tehnologice în care companiile investesc miliarde de euro. Întrebarea este dacă aceste părţi negative sunt reale sau ţin mai mult de capacitatea redusă de adaptare a oamenilor la evoluţia tehnologică? Este adevărat, nu putem scoate din ecuaţie politica şi principiile economice, care influenţează extrem de mult direcţiile de dezvoltare a automobilului.
Totuşi, majoritatea celor care vor maşini rămân tributari conceptului clasic al automobilului: o cutie pe patru roţi, care are volan şi motor pe benzină/motorină. Iar dacă este ieftină, cu atât mai bine – astfel se explică şi succesul maşinii naţionale Dacia Logan ().