Ţara arde, dar lor le arde de poante proaste cu accize. Păi să nu-i arzi?

Cinism. Sfidare. Miserupism. Imoralitate. Cam la asta mă gândesc acum, în această zi în care ar trebui să facem haz de necaz. O zi în care a intrat în vigoare acciza suplimentară la carburant. Şapte dintr-o lovitură. Şapte eurocenţi, pe litru. Plus TVA. Deci 8,68 eurocenţi. Adică vreo 40 de bani în plus pe litrul de benzină şi motorină la pompă.

Mă gândeam ca de 1 aprilie să scriu o ştire-glumă de genul ăsta: asociaţia şoferilor din România declară prin preşedintele ei, Axinte Felix, că dimineaţă la ora 8 declanşează greva totală a tuturor şoferilor şi va bloca Piaţa Victoriei până când guvernul va renunţa la această acciză pe carburant.

Dar mi-am dat seama că e o idee proastă. O poantă penibilă, pe care nimeni nu o va muşca. Iar cei care ar lua-o în serios nu şi-ar deranja neuronii cu întrebări dacă ”o fi bine, o fi rău”, ci eventual i-ar aştepta pe ceilalţi fraieri să facă revoluţie şi pentru ei. Că aşa am ajuns să fim noi, românii: inerţi, autocompătimitori şi cu speranţa că, oricât de rău ar fi, ne va merge mai bine. Cândva.

Cum să ne meargă mai bine cu această acciză? Când e clar că banii sunt doar o şpagă electorală pentru pensionari şi bugetari, cei pe care se pune întotdeauna baza la vot, mai ales după câte un act de ”binefacere” de genul accizei. Pentru că vorbim de oameni aduşi cu mentalitatea la stadiul ”gândeşte-te doar la ziua de azi, nu şi în viitor”.

În viitor, peste doar vreo două-trei luni, vom asista la urmările accizei suplimentare pentru carburanţi: scumpirile în lanţ. Creşte preţul carburantului? Păi creşte şi preţul transportului, atât pentru călători, cât mai ales pentru produse, alimentare şi nealimentare.

Probabil că, pe hârtie, creşterea preţurilor e estimată de guvernanţi ca rezonabilă, dar efectele ei în timp ne fac gaura din buzunare mai mare: salariul sau pensia nu cresc, dar lunar va trebui de acum să plătim mai mult pe carburant şi pe alimente. Mie ecuaţia asta îmi spune că o voi duce mai prost din cauza accizei pe carburant.

Iar controversele populiste din jurul acestei accize îmi provoacă greaţă. Guvernanţii o ţin pe-a lor, ca surzii, iar opoziţia îi acuză, dar nu ca avocaţi ai poporului, ci doar ca nişte câini care vor pur şi simplu să muşte. Iar poporul rămâne ca prostu’ să plătească nota. Plus bacşişul.

Plus încă un lucru: iluzia că îi pot arde pe guvernanţi la vot. După 25 de ani de aşa-zisă libertate, tot n-am înţeles, ca popor, care e jocul votării şi că nu contează cine votează, ci ăia care numără voturile? Şi care după aia pot da legi tembele, de genul acestei accize, indiferent de la ce partide provin?

Dacă încă nu am înţeles asta ca naţie, e grav: NE-AM ARS!