Subcultura Raggare. Povestea maşinilor vintage americane din Suedia

Pe la 1950, cultura pop începea să ia amploare în America şi se răspândea rapid pe teritoriul deţinut de Uncle Sam, în special datorită adepţilor acesteia, cunoscuţi ca greasers. Un greaser este acea persoană care are o afinitate pentru o perioadă din istorie în care maşinile erau construite să reziste o viaţă, când oamenilor le păsa de cei din jur şi familia era cel mai important lucru din viaţa lor. Dar o sa ne rezumăm la maşini.

Pe lângă aspectul fizic dictat de blugii tăiaţi, plini de capse, jachetele negre de piele şi tricourile albe, un greaser apreciază şi deţine unul sau mai multe modele americane de dinainte de 1965 şi este pasionat de hot rod-uri. În partea cealaltă a lumii, în Suedia, s-a format o oglindă a acestui curent iar tinerii nordici, plictisiţi probabil de Volvo-urile pătrate conduse de părinţii lor au început să adopte moda americană. Ei poartă numele de Raggare.

Aşa au început să ajungă în Suedia maşini americane din anii 1950-1965: decapotabile, muscle car-uri, camionete, toate proveneau de la mărci în plină ascensiune la vremea aceea. Ford, Chevrolet, Dodge şi Pontiac, tinerii suedezi cumpărau orice numai ca să iasă din cotidianul anost  şi din atmosfera conservatoare tipică ţării în care trăiau şi să adope un trend la modă, mai libertin.

În prezent, mişcarea Raggare – cu adepţii săi ce pot fi numiţi hipsteri – şi-a făcut loc în cultura suedeză la fel cum au făcut-o chiftelele cu carne, Ikea, ABBA şi blonzii cu ochi albaştri. Mulţi dintre adepţii culturii se trag din familii de fermieri, proprietari de benzinării sau muncitori calificaţi. Cam ceea ce americanii ar clasifica drept rednecks. Lucru care explică parţial faptul că raggare a fost preluat din suedezul ragga, care este folosit cu sensul de „a agăţa fete”.

Şi exact asta făceau toată ziua tinerii suedezi deveniţi rebeli peste noapte, influenţaţi de melodii rock’n’roll venit de peste ocean, de tendinţe vestimentare venite de peste ocean, în maşini venite de peste ocean, fie ele un Camaro, un Mustang, un Pontiac GTO, un Lincoln Continental, un Chevelle sau un Bel Air. Bineînţeles, consumul industrial de bere, grătarele, muzica dată la maxim şi batăile ocazionale nu lipseau, dar, fiecare pădure cu uscăciunile ei.

Cu toate acestea, numărul lor mare este explicat prin perioadele economice oscilante ale Americii şi Suediei. Forţaţi de crize ale petrolului, americanii au fost nevoiţi să renunţe la maşinile care devorau combustibil şi să se orienteze către modele mai economice. De partea cealaltă, suedezii care aveau un nivel de trai mult superior şi erau mai bogaţi în comparaţie cu americanii, le-au cumpărat maşinile la preţ de chilipir.

Urmările sunt spectaculoase, pentru că statisticile spun că graţie culturii Raggare, Suedia deţine mai multe maşini americane restaurate din anii ’50-’60 decât Statele Unite ale Americii. Ceea ce nu ar trebui să mire pe nimeni, pentru că anual, Suedia importă între 4.000 şi 5.000 de maşini clasice din SUA, iar cea mai populară maşină a culturii Raggare este Pontiac Bonneville model 1960.

Astăzi, hipsterii Raggare se adună în fiecare vară în Västerås, pentru Power Big Meet, unul dintre cele mai mari evenimente auto din lume, unde ediţia din 2004 a strând 12.000 de maşini participante.

Cine câştigă din toate acestea? Maşinile în special, dar şi pasionaţii şi posesorii. Pentru că asemenea modelelor izolate în Cuba, maşinile vintage din Suedia reprezintă un mic muzeu viu, martor al unei culturi care s-a răspândit pe tot mapamondul. Avantajul acesor maşini este nivelul economic şi legislaţia suedeză, astfel că proprietarii se pot asigura personal de buna funcţionare a bijuteriilor americane pe care le deţin, iar riscul ca acestea să sfârşească în paragină este mult diminuat. Iar dacă luăm în considerare fluxul constant de asemenea maşini dinspre SUA către ţara nordică, viitorul arată mult mai bine ca în cazul republicii din Caraibe, cel puţin în visul american trăit în Suedia.

Sursa foto: American Cars in Sweden / Flickr