SIAMB 2012 – Ce-a fost asta?

Teoretic, Salonul Internaţional Auto Moto Bucureşti 2012 ar fi trebui să marcheze reîntoarcerea capitalei noastre în clubul select al oraşelor europene ce îşi permit să găzduiască saloane auto de mare anvergură. După cinci ani de pauză, întreruptă parţial doar de tentativa nereuşită de Salon Auto Bucureşti, de toamna trecută, pasionaţilor de maşini li s-a promis o manifestare care să reînvie spiritul vechiului SIAB. Totuşi, socoteala de-acasă nu s-a prea potrivit cea din târg, iar când spunem târg, ne referim chiar la manifestarea din Piaţa Constituţiei, care exact asta a cam fost. Dar să o luăm cu începutul.

Locul ales de organizatori a fost total nepotrivit. Toate saloanele auto internaţionale la care jurnaliştii auto sunt invitaţi în mod frecvent sunt organizate în pavilioane ample, situate cât mai departe de centru, şi proiectate special pentru evenimente de mare anvergură. Infrastructura este perfect pusă la punct, iar traficul capitalelor nu are cu nimic de suferit, indiferent de amplitudinea evenimentului. SIAMB, în schimb, a adus mai mult cu un târg pentru mirese sau chiar cu o nuntă cu neam mare, pentru că în locul unui pavilion expoziţional, organizatorii au preferat câteva corturi înghesuite pe platoul din faţa Palatului Parlamentului.

Expozanţii prezenţi la salon. Din nefericire, mărcile prezente la salon nu au sosit pe cale oficială, ci prin intermediul dealerilor. Aşadar, la capitolul premiere, nu putem menţiona decât Opel Ampera şi Mercedes-Benz SL, al căror efect în marea de modele ce puteau fi regăsite oricând în trafic, după plecarea de la salon, era total. Toate mărcile prezente sub cort au avut standuri minuscule, în care au încăput doar câteva modele considerate cu adevărat reprezentative.

Nu îndrăznesc să visez la spectaculoasele standuri din Vestul Europei, dar ironia tristă a sorţii face ca modul în care se prezentau importatorii din România la SIAB, cu cinci ani în urmă, să fie cu multe clase peste ceea ce am putut vedea cu toţii în acest weekend. Cu toate acestea, la SIAMB a fost gratulat şi cu un concept. Nu vă speriaţi, însă. Nicidecum nu a fost vorba despre vreo noutate aterizată direct de la Salonul Auto Geneva, pentru că A Class Concept, de la standul Mercedes-Benz, a fost prezentat în urmă cu un an la Shanghai.

Cei veniţi la un salon auto internaţional pentru a vedea ultimele tendinţe în materie de LED-uri de zi, sisteme de navigaţie sau bullbar-uri se puteau considera fericiţi la standurile de aftermarket. La fel şi doritorii de chilipiruri în rândul supercarurilor, care aveau de ales dintre două Lamborghini Gallardo şi un Plymouth Prowler, vechi de aproape zece ani şi expuse cu preţul la vedere, ca în talciocurile anilor ’90. În rest, motociclete, ATV-uri, buggy-uri şi chiar biciclete, la discreţie.

Atmosfera de la standuri. Aglomeraţie mare pe culoarele salonului, semn că bucureştenii nu şi-au pierdut interesul pentru maşini, în ciuda crizei financiare. La standul Lotus, însă, isteria era totală. Cu posterioarele proptite de modele precum Evora, Exige sau Elise sau cu mâinile agăţate disperat de volan, pe lângă maşină, ca la sfintele moaşte, cei mai curioşi vizitatori se trăgeau în poză cu „bolizii britanici”. Nu putem să dam vina pe public. Lumea este curioasă, vrea să vadă ultimele premiere, iar în lipsa unor evenimente periodice, cultura auto se manifestă după posibilitaţi. Într-o ţară în care saloanele auto au frecvenţa cutremurelor de peste şapte grade pe scara richter, nu ar putea fi altfel.

În lipsa unei varietăţi adevărate de mărci expuse, organizatorii îi tentau pe vizitatori cu tombole, concerte, demonstraţii şi probe de drift, ca şi cum la o nuntă ai putea amâna la nesfârşit valsul mirilor, ţinând ocupat timpul invitaţilor doar cu gustări reci. Ordinea coloanei de vizitatori de la SIAMB se spărgea, însă, în cel de-al treilea cort. Aici, hosul şi nervii erau la ei acasă, din cauza culoarului improvizat de organizatori dintr-o perdea cu şnururi, păzită de câteva hostesse. Am găsit cuvântul magic, se pare.

Hostessele au fost a doua mare atracţie a salonului. Din nou, lipsa altore repere mai importante de vizitat i-a făcut pe bucureşteni să facă adevărate cozi la standuri, pentru fotografiile cu cele mai frumoase dintre modelele prezente la salon. Gata, asta a fost tot? Din păcate, da. Şi iată cum ne mai aruncăm o dată praf în ochi, cu un eveniment intitulat abuziv „internaţional”, dar organizat cât se poate de româneşte. Statistica să trăiască!