S-au ieftinit carburanţii! Dar cu ce preţ? Războiul rece al petrolului a început deja
Ieftinirea cu 4 bani pe litru a carburanţilor la sfârşitul lui octombrie 2014 nu a dus la reduceri semnificative ale costurilor unui plin (cam 2 de lei la un plin, sau 5 de euro pe an economie), dar a fost binevenită, pe fondul ieftinirii globale a preţului la petrol. Ce nu ar trebui să omitem, însă, este contextul în care are loc o astfel de ieftinire.
Producţia de petrol a Statelor Unite a crescut semnificativ în ultimii ani, iar avântul producerii de gaze de şist şi a exploatării şisturilor bituminoase, precum şi creşterea acestora în ponderea surselor de energie au fost factorii principali care au dus la scăderea preţului petrolului, în contextul în care ţările OPEC au păstrat livrările de petrol la acelaşi nivel. Dacă revenirea preţului petrolului la zona celor 80 de dolari a reprezentat un avantaj pentru consumatori, nu acelaşi lucru se poate spune despre ţările ale căror bugete depind în mod direct de păstrarea unui preţ ridicat al acestuia – Iranul şi Rusia fiind unele dintre ele. Bugetul Rusiei, în special, este gândit pentru un preţ de 100 de dolari pe baril, în timp ce Iranul îşi vede subminată poziţia la negocierile nucleare cu SUA – două complicaţii la care cele două state nu s-au gândit înainte de începerea acestui an, când preţul petrolului era în jurul celor 100 de dolari.
Scăderea producţiei din alte ţări (Irak, Libia, Venezuela) a fost compensată în primul rând de SUA
De ce ar trebui să ne intereseze asta? Pentru simplul motiv că de preţul petrolului depinde nu doar gradul de agresivitate al Rusiei (ale cărei autorităţi, pentru a preveni şi stăvili nemulţumirea populară, coboară ţara într-o mentalitate de fortăreaţă aflată sub asediu, cu duşmani clar desenaţi şi chemări la unitate în detrimentul libertăţilor individuale), ci şi reuşita industriilor extractive noi, dintre care cea a gazelor de şist şi a şisturilor bituminoase sunt cele dintâi, dar şi a unor tehnologii noi privind maşinile electrice şi bazate pe celule de combustibil.
Extracţia prin fracturare hidraulică, foarte curată, după cum se vede în imagine
Culmea, acestea din urmă au nevoie de un preţ ridicat al petrolului pentru a fi rentabile, pentru că au costuri mari legate de procedeele complicate de extragere, iar o scădere a preţului petrolului care să se menţină în zona celor 75 de dolari timp de aproape un an ar duce în faliment multe dintre companiile care au investit în domeniu. Dar Arabia Saudită este afectată tocmai de această creştere a alternativelor la petrol, deci ar putea accepta să piardă câteva zeci de miliarde de euro pe an (are rezerve de sute de miliarde), pentru a scoate din joc destule companii americane.
Dacă va face acest lucru, ar putea avea mari beneficii pe termen mediu, pentru că o reluare a creşterii preţului petrolului nu va fi însoţită imediat de o reluare a extracţiei de gaze de şist. Dimpotrivă, dacă va face în continuare jocul americanilor şi va păstra extracţia de petrol la cotele de astăzi, va finanţa, practic, modernizarea şi eficientizarea unei industrii care i-ar deveni principal concurent în deceniile care vin. O dilemă greu de rezolvat, luând în calcul contextul geopolitic, în care principalul inamic al Arabiei Saudite, Iranul, ar intra în colaps dacă preţurile la petrol ar rămâne mici o perioadă mai lungă de timp, de 2-3 ani. Ce să alegi, între aliaţii americani, sau între propriile tale interese?
Salariile românilor au rămas cam la acelaşi nivel ca în 2007. Preţurile la carburant nu.
Evident, lucrurile sunt mult mai complicate decât ceea ce am descris eu aici, după cum puteţi citi într-o analiză citată de Business Magazin (iar cei care vor să vadă în detaliu cum au crescut şi scăzut producţiile de petrol în ultimii doi ani, au aici un link cu informaţii de primă mână).
Cert este că preţurile mari ale petrolului din ultimii cinci ani sunt cele care au dus la explozia industriei gazelor de şist şi a exploatării şisturilor bituminoase, dar şi la dezvoltarea rapidă a alternativelor energetice regenerabile, iar o scădere bruscă şi pe termen mediu a acestora ar putea duce în pâmânt nu doar aceste industrii emergente, ci şi regimuri politice care au fost tot mai agresive faţă de SUA şi UE. De asemenea, noile tehnologii care ţin de modificarea sursei de energie pentru autovehicule sunt influenţate mai degrabă negativ de un preţ mic al petrolului, pentru că orice tehnologie nouă costă bani, şi nu puţini. Nu în ultimul rând, biocombustibilii, tot mai la modă în Uniunea Europeană, ar primi o lovitură care ar repune în discuţie cotele de producţie alimentară şi cele rezervate producerii de carburant din plante la nivel european.
Concluzia? Nu vă bucuraţi prea devreme de ieftinirea preţului la carburanţi. Vor urma în mod sigur accize mai mari (pentru că, la noi, preţul carburanţilor e mare în primul rând din cauza taxelor), dar şi o revenire a preţului petrolului la cota celor 100 de dolari, dacă nu în următoarele luni, cu siguranţă în anii viitori.
Între timp, să ne reamintim că, deşi suntem săracii Europei, abia dacă apărem în topul ţărilor cu cei mai ieftini carburanţi din Uniunea Europeană?