Rolls Royce bate criza: record istoric de vânzări în 2011. Ce nu e în regulă?

Criza economică mondială şi-a intrat în drepturi în 2008. Deşi timpul trece repede, pare o veşnicie de atunci şi uneori am impresia că am început să mă obişnuiesc şi eu cu mesajele zilnice de la tv, de la radio, de pe internet, de la cunoscuţi: „e criză!”. Aproape.

Însă uite că mai aud şi chestii contradictorii cu imaginea deplorabilă pe care ar trebui să o avem despre economia mondială. Una dintre acestea este recentul anunţ al celor de la Rolls Royce, care se mândesc la scenă deschisă cu un record istoric de vânzări. În condiţiile în care maşinile Rolls Royce au preţuri medii de circa o jumătate de milion de euro…

Mai exact, în 2011 au fost vândute pe plan mondial 3.538 de maşini Rolls Royce. O creştere de 31% faţă de 2010 şi o încununare a aşteptărilor concernului BMW, care deţine Rolls Royce din 2003. Majoritatea modelelor au fost Rolls Royce Ghost, dar britanicii afirmă că şi vânzările superluxoaselor modele din familia Phantom au avut vânzări în creştere.

„Aşa, şi?” poate mă veţi întreba. „Păi… şi cum adică?” răspund eu. Cum se poate ca, de-a lungul a patru ani de recesiune economică mondială, marca de superlux să performeze în asemenea hal fel? Peste tot în lume s-a apelat la reduceri de costuri, tăieri de bugete, restructurări şi concedieri, etc. Dar numărul bogătanilor care vor să epateze pe patru roţi a crescut simţitor. Unde e logica acestei situaţii?

Să vedem care au fost pieţele unde Rolls Royce a avut vânzările cele mai bune.

Pe piaţa asiatică vânzările au crescut cu 47%. Principalele ţări au fost, evident, China şi India. Adică acolo unde majoritatea brandurilor celebre şi de lux folosesc mâna de lucru super-ieftină, dar vând produsele foarte scump, cu profituri uriaşe. Ţările cu mulţi galbeni şi negrişori muritori de foame, uşor de păstorit de şmecherii cu bani.

Apoi vine Orientul Mijlociu, unde vânzările Rolls Royce au crescut cu 23%. Zona fierbinte de unde europenii şi americanii primesc majoritatea petrolului. Zona şeicilor şi prinţilor miliardari ai petrolului. Al cărui preţ urcă vertiginos din 2008 încoace. Şi scumpirea sa va continua nestingherită de vreun for internaţional sau de revoltele în lanţ ale lumii islamice.

În SUA, creşterea vânzărilor Rolls Royce a fost de vreo 17%. Ţara visurilor, Land of the Freedom, patria vedetelor hollywoodiene şi a Las Vegas-ului şi a lui Uncle Sam şi a Pentagonului şi a lui Obama. Ţara cea mai puternică de pe planetă, un fel de Schwarzenegger al Pământului, care-i vrăjeşte pe toţi cu minciuni. Evident, obrazul subţire cu cheltuială se ţine, deci milionarii americani trebuie să epateze, în ciuda crizei.

În Europa, principalele pieţe unde Rolls Royce s-a vândut foarte bine au fost Marea Britanie (+30%, long live the queen, eh?), Germania şi Rusia (fiecare cu circa +100%). Englezii sunt fanii titlurilor nobiliare de lorzi, sir şi prinţi, iar Rolls Royce e prin excelenţă un simbol britanic, deci orice milionar trebuie să aibă Rolls pe insula reginei.

Germania, însă, e ţara care face vâlvă în UE, ameninţând restul ţărilor că trebuie să ia măsuri drastice, de austeritate, pentru ca UE să nu se destrame şi euro să nu pice. În timp ce Angela Merkel se agită, tună şi fulgeră prin Parlamentul European, la ea acasă milionarii se multiplică, de parcă norii de furtună nici nu ar fi atins Germania. Cât despre Rusia, ce să mai vorbim: e ţara lui Putin, a KGB-ului şi a corupţiei. Banii negri sunt prea mulţi, trebuie cheltuiţi pe lucruri extravagante, nu?

În concluzie, domnul Torsten Muller-Otvos, Chief Executive Officer (tovarăşul spilcuit din video), se mândreşte că vânzările Rolls Royce au crescut graţie unor stăpâni pe plantaţie comunişti, unor speculanţi ai preţului petrolului, unor yankei care vor să controleze totul, unor înfumuraţi nobili, unor teutoni sfidători sau unor mafioţi notorii. „We had an outstanding year in 2011 and we should take a moment to reflect on this Great British success story” („Am avut un an 2011 excepţional şi ar trebui să reflectăm la această poveste de succes exemplificatoare pentru Marea Britanie”).

Nu zău? Adică Rolls Royce e simbolul şmecherilor care s-au îmbogăţit pe timp de criză, pe spatele nostru, al fraierilor cinstiţi? Am înţeles, în sfârşit, sentimentele pe care le am când văd un Rolls Royce pe stradă. Repulsie, nu admiraţie. Revoltă, nu pasiune. Dispreţ, nu respect.

Poate îmi daţi dreptate, poate nu. Dar un lucru rămâne cert: performanţa istorică a celor de la Rolls Royce e în contradicţie clară cu situaţia de criză economică mondială. Iar asta trebuie să le dea de gândit chiar şi celor mai ignoranţi.

www.oraan.ro