Proiectul de modificare a codului rutier

Ce mi se pare mie aberant este cu câtă forţă ies unii să
proclame public neconstituţionalitatea unei astfel de legi. Adică,
deşi nu am voie să gonesc ca dementul pe drumurile proaste din
România, insist ca, în cazul în care o voi face, să nu cumva să
rămân fără maşină.

Nu contează că pun în pericol vieţile altor amărâţi care merg de
cele mai multe ori legal. Dacă îi omor, asta e altă mâncare de
pește. Dacă nu reușesc să șpăguiesc consistent familiile morților,
risc cel mult să ajung la proces și să o rezolv acolo. Hai, poate
iau cel mult 3 ani cu suspendare pentru omor din culpă. Dar nu
cumva să vă atingeți de mașină!

Să nu credeți că ideea asta s-a copt în capul vreunui trepăduș
de prin guvernul de la noi. Tot proiectul are la bază modelul
olandez. Mașini se mai confiscă pentru viteză prin toată Europa și
chiar în America. Confiscarea nu este însă definitivă. Obiectul
faptei – adică automobilul – este, să spunem, sechestrat legal
pentru o anumită perioadă și poate fi răscumpărat după plata
amenzii, trecerea perioadei de suspendare a permisului și achitarea
unei taxe usturătoare pentru recuperarea vehiculului.

Îmi povestea un amic din Canada cum a plătit odată echivalentul
a vreo 5.000 de euro pentru o asemenea aventură. Asta i-a limitat
viteza definitiv. De asta cred că la noi ar face în sfârșit ordine
pe drumuri.

Suntem prea vitezomani și nu o fac pe moralistul. Și eu zburam
cu 220 de la Comarnic la Ploiești acum vreo patru ani. Privind
înapoi, îmi dau seama cât de norocos sunt că încă mai am cu ce
scrie sau că sunt pe aici. M-am domolit de vreun an, după ce am
priceput în sfârșit că degeaba sunt eu sinucigaș, pentru că nu am
nici un drept de moarte asupra celorlalți pasageri din mașină sau a
necunoscuților din jur. Acum nu mai depășesc decât extrem de rar
viteza legală și nu folosesc niciodată detectorul de radar. Încă mă
domesticesc…

După 20 de ani de libertate, noi nu am apucat să ne facem pofta
de asfalt și ne descărcăm încă pe fiecare bucată de drum drept,
fără gropi. Iar, cum drumurile de la noi sunt din ce în ce mai
bune, numărul accidentelor cauzate de viteză este în creștere.

Dincolo de drumurile naționale aglomerate, mai mult sau mai
puțin păzite cu radarul, avem sute și mii de drumuri locale, multe
dintre ele în reabilitare. Unde altă dată dădeam în gropi, acum vin
piloții de raliu să își verifice mașinile de curse pe drumul dintre
Cristian și Vulcan, acasă la mine, în județul Brașov. Cei de la
SMURD spun că se tem de creșterea accidentelor mortale pe aceste
drumuri, odată ce tot mai mulți tineri de la țară vor avea parte de
mașini și drumuri bune.

Să revenim însă la București, unde proiectul de modificare a
codului rutier este în pioneze. O să vă enervez, dar încerc să vă
lămuresc cum e cu birocrația. Ideea le-a venit unor băieți trimiși
din 9 ministere și consiliul general al municipiului București să
confecționeze un plan pentru limitarea numărului de accidente
rutiere. Asta e treaba lor în Consiliul Interministerial pentru
Siguranţa Rutieră.

Iar în acest consiliul sunt tot felul de șefi din:

1. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii;
2. Ministerul Administraţiei şi Internelor
3. Ministerul Justiţiei;
4. Ministerul Finanţelor Publice;
5. Ministerul Apărării Naţionale;
6. Ministerul Economiei şi Comerţului;
7. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;
8. Ministerul Sănătăţii;
9. Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
10. Consiliul Local al Municipiului Bucureşti

Din partea primului pe listă participă oamenii din Autoritatea
Rutieră, adică cei specializați în camioane, autocare, școli de
șoferi etc. Aceștia fac și munca de secretariat a consiliului și au
publicat pe internet proiectul avizat deja de 8 din 10
instituții.

Cum ceilalți nu au făcut-o pe paginile de web ale instituțiilor,
toată presa a sărit pe ARR. Poliția și Justiția fac deja pasul
înapoi și spun că nu au mâncat usturoi, deși, din sursele mele,
tocmai cei din MAI au propus confiscarea, din nou, după modelul
olandez. Luni e ședință de urgență la comitetul acesta. Se adună
toți să strângă cioburile.

Punem pariu că s-au răzgândit? Prima lor idee bună o să moară în
mlaștina campaniei electorale.