Preţurile carburanţilor în creştere duc la o nouă criză economică?
Prin 2008, americanii au început să fie îngrijoraţi de
escaladarea preţurilor la combustibili. Se vorbea de o criză a
petrolului, deşi OPEC încerca să combată speculaţiile privind
rezervele pe terminate. Speculaţiile, însă, şi-au văzut de treabă
şi foarte curând a lovit una dintre cele mai puternice crize
economice din 1900 încoace, care a făcut ocolul pământului în doar
câteva luni.
Cum petrolul stă la baza transportului, care e unul din pilonii
de rezistenţă ai societăţii noastre de consum, prăbuşirea pieselor
de domino a fost destul de logică şi am realizat cât de fragil este
sistemul în care trăim, bazat pe aceste resurse naturale. După ce
petrolul a divizat lumea în puţini superbogaţi şi foarte mulţi
săraci, apoi a început să ne afecteze sănătatea din cauza poluării,
iată că ajunge să ne controleze şi siguranţa ziei de mâine. Sau
nesiguranţa.
Acum suntem în 2011, iar marile economii ale lumii se trezesc
din nou la viaţă. Despre România nu are sens să comentez, criza
economiă a fost „asezonată” cu o criză politică greu de îngurgitat.
Totuşi, în ce priveşte preţul petrolului, indiferent de situaţia de
la noi, trendul crescător este acelaşi ca pe celelalte pieţe ale
lumii.
Situaţia din Orientul Mijlociu este principalul factor arătat cu
degetul. Iar personajul negativ este Libia, un important exportator
de petrol, paralizat acum de luptele interne, dar şi de recentele
atacuri ale ţărilor civilizate (se pare că termenul „civilizat” li
se aplică celor cu destul tupeu şi armament să te facă una cu
pământul – vezi America).
În schimb, OPEC, la fel ca acum trei ani, blamează speculaţiile
cu preţul barilului pe pieţele internaţionale, susţinând că nu sunt
probleme de furnizare a petrolului. Sincer, nu cred că pot fi
acuzat că aş fi alarmist degeaba când afirm că lucrurile par să se
repete.
Sunt, însă, şi câteva diferenţe.
Acum trei ani, creşterea vertiginoasă a preţului petrolului s-a
produs în vară – pe când creşterea preţurilor de acum a început
deja din iarnă. În 2008, creşterea preţurilor la combustibil a fost
dictată de cererea mult mai mare decât se estimase, pe fondul unui
mare avânt economic pe mapamond. Acum, creşterea preţurilor este
dictată de speculaţii pur şi simplu politice, cererea păstrându-se
la cote normale.
Orice creştere a preţului combustibililor se reflectă imediat şi
în creşterea preţurilor serviciilor de transport, cu repercusiuni
în creşterea preţurilor alimentelor, dar şi a celorlalte bunuri
importante în viaţa noastră. Din nou, se ajunge la un cerc vicios,
în care consumul va scădea din cauza creşterii preţurilor. Consumul
scade, scade şi producţia, totul se devalorizează şi inflaţia
creşte.
Şi uite aşa ajungem iar la situaţia din 2008, cu diferenţa că
atunci preţurile mai mari la bunuri şi servicii nu era dictată doar
de preţurile la petrol, cum se întâmplă acum.
Mai e o diferenţă importantă: în 2008, chiar şi cei mai
pesimişti nu se aşteptau la o asemenea criză economică. Acum, însă,
ar trebui să fim pregătiţi şi să avem lecţia învăţată. Lecţia
consumerismului fără minte şi a traiului în huzur pe datorie, fără
a lua în seamă că vine şi scadenţa.
Zâmbesc amar, gândindu-mă la filmul apocaliptic „2012” – nici nu
e nevoie de un cataclism de proporţii planetare. E suficient că ne
tăiem singuri de sub picioare craca economică. Sau, mai ştii, poate
petroliştii sunt, de fapt, băieţii buni şi vor să ne convingă să
trecem cât mai repede la maşinile electrice. Dar asta cred că e o
idee bună pentru o parodie la „2012”.
CE CREDEŢI CĂ TREBUIE FĂCUT PENTRU A EVITA O NOUĂ CRIZĂ
ECONOMICĂ?