Poluarea justifică într-un fel taxele. Dar taxarea nu rezolvă nicidecum poluarea

În 2005, intra în vigoare Convenţia de la Kyoto, unde mai mult de 200 de state adoptau o serie de măsuri menite în principal a combate efectul de seră, pus pe seama emisiilor de CO2 ale uzinelor, maşinilor şi altor minuni ale tehnologiei moderne care utilizează arderea combustibililor fosili.

Nu voi detalia acum ce înseamnă această convenţie. Mai important este efectul măsurilor: taxarea poluării în funcţie de cantitatea de emisii de dioxid de carbon. În domeniul auto, care ne interesează pe noi acum, s-a ajuns la diverse tipuri de taxe şi impozite care au la bază emisiile de CO2 produse de arderea combustibililor în motoarele maşinilor.

Maşinile poluează, deci merită taxate! Cum, asta e altă poveste…

Taxe care, în teorie, ar trebui să îi descurajeze pe oameni să folosească maşini vechi şi poluante şi să îi facă să se îndrepte spre tehnologiile mai noi, mai puţin poluante, dar şi mai scumpe. În paralel, diversele organisme internaţionale se ocupă de elaborarea şi aplicarea unor norme anti-poluare, care au din nou ca rezultat nişte taxe de ”pedepsire” a celor care poluează.

Ei bine, după cum ne-am obişnuit deja, poziţia oficială are de prea puţine ori de a face cu interesul cetăţeanului, ci mai degrabă cu interesul oricărui guvern de a face rost de bani cât mai mulţi şi cât mai uşor, pentru buget. Pentru că, nu-i aşa, românul ştie cel mai bine ce bună sursă este bugetul de stat pentru afaceri bănoase patronate de băieţii deştepţi.

În cazul Convenţiei de la Kyoto (care a fost gândită încă din 1997, deci de peste 15 ani), s-a omis cu bună ştiinţă un aspect: sursele principale care cauzează efectul de seră. Blamul a căzut pe poluarea produsă de industrie şi transporturi, deşi multe rapoarte paralele arată că acestea sunt de vină în proporţie de cel mult 25-30% pentru schimbările climatice.

Cam aşa arăta în 2010 harta distribuţiei concentrărilor de monoxid de carbon pe planetă

Practic, efectul de seră e un lucru normal, care ţine de ciclul de încălzire/răcire a Pământului de-a lungul decadelor sau secolelor, influenţat fiind de soare sau de activitatea vulcanică. Dar e mai convenabil să dai acestor idei o tentă de teoria conspiraţiei şi să intoxici publicul cu aşa-zisa luptă de salvare a planetei.

Fie vorba între noi, oamenii nu sunt în stare să se salveze nici pe ei înşişi, darămite o planetă care există de miliarde de ani… (l-am citat pe regretatul comediant George Carlin). Dar politicienii, cu sprijinul grupurilor de interese financiare, sunt în stare să mintă în faţă electoratul pentru a-l mulge de nişte bani.

George Carlin, multe adevăruri dureroase spuse cu un umor savuros

Aşadar, iată-ne încă de la început puşi în faţa unui sistem de taxare construit pe o idee eronată. Să continuăm raţionamentul PE URMĂTOAREA PAGINĂ