Poluarea justifică într-un fel taxele. Dar taxarea nu rezolvă nicidecum poluarea

Poate nu e o demonstraţie care să-i convingă pe toţi, dar e suficient dacă şi cei mai înfocaţi apărători ai societăţii petroliere realizează pe ce trebuie pus accentul. Sau, parafrazând o vorbă din popor, putem evita să ”ne-o facem cu mâna noastră” dacă ”nu ne furăm căciula”.

Din păcate, religia profiturilor nesimţite guvernează mai mult societatea noastră decât nevoia de a găsi soluţii viabile. E, într-adevăr, mult mai simplu să devalizezi un pom de fructe decât să îl plantezi, să îl îngrijeşti în timp ce creşte, iar apoi să depui eforturi pentru a culege fructele în mod judicios.

Vi se pare o imagine realistă? De care parte a mesei staţi?

Pentru cei care nu au înţeles aluzia: e mult mai simplu să foloseşti ieftin petrolul care, în final, are efecte nocive, decât să investeşti efort în propulsie curată, care nu-ţi afectează sănătatea. Sau să tai masiv pădurile (cărora le-au trebuit sute de ani să crească) decât să găseşti alternative la producerea mobilierului.

Vă recomand o scenă din filmul ”Matrix”: cea în care agentul Smith încearcă să scoată informaţii de la ”teroristul” Morpheus şi aseamănă civilizaţia umană cu viruşii. Adică oamenii se înmulţesc, secătuiesc resursele din jur, după care se mută în altă zonă, sau, mai realist, în alt corp. Probabil eco-teroriştii fac deja o paralelă între oameni şi SIDA…

Adevărul doare: comparaţia dintre oameni şi viruşi are cam multe elemente comune…

Practic, v-am explicat de ce sunt un fan al maşinilor electrice. De fapt, un adept şi chiar un avocat al tehnologiei propulsiei electrice. Nu pentru că ar fi un trend cool sau pentru că mi-ar plăcea să fiu împotriva curentului petrolier. Ci pentru că într-un oraş cu maşini electrice sunt sigur că aş trăi mult mai sănătos (bine, nu mai este cazul meu, dar mi-aş dori aşa ceva pentru copiii noştri).

Până acolo, însă, avem de depăşit alte obstacole. Al minciunii instituţionalizate acceptate tacit de toată lumea. Al autorităţilor care emit legi şi taxe bazate pe motive false, dar care ascund interese meschine. Al unei mentalităţi bazate pe ignoranţă, nu pe dorinţa de a cunoaşte şi a înţelege.

Sunt conştient că mulţi nu vor fi de acord cu cele spuse aici. Alţii mă vor aproba, dar mă vor acuza că nu vin şi cu soluţii. E, poate, doar un alt editorial, la fel de neimportant ca o picătură de apă.

Dar să nu uităm că, aşa cum au spus alţi scriitori şi poeţi înainte, un ocean este format din picături. Voi ce părere aveţi, ”picăturilor”?

Viitorul va fi ECO, sunt sigur de asta. Chiar dacă nu îl voi prinde

Pagini: 1 2 3 4