Poluarea justifică într-un fel taxele. Dar taxarea nu rezolvă nicidecum poluarea

Acum nu îmi propun să mă leg de preţul tehnologiei sau de temerile privind autonomia maşinilor electrice. Aşa cum motoarele cu ardere internă au avut nevoie de ceva timp pentru a evolua spre performanţe bune şi consum redus, la fel se va întâmpla în următorii ani şi cu bateriile, care se vor perfecţiona.

Aduc, însă, în discuţie aşa-numita poluare conexă a maşinilor electrice, pe care detractorii o afişează ca un fel de ”călcâi al lui Ahile” al maşinilor electrice. Haideţi să o demontăm împreună.

Maşinile electrice sunt acuzate, printre altele, de ”poluarea conexă”. Serios?

În primul rând, construcţia unei maşini convenţionale este cam la fel de poluantă cu a unei maşini electrice, deşi cea din urmă este avantajată de folosirea intensivă a materialelor reciclabile. Dar să punem un semn de egalitate între ele în acest pas.

Apoi vorbim despre comsbustibil: carburanţii rezultaţi din petrol, în cazul maşinilor cu motoare cu ardere internă, respectiv bateriile, în cazul maşinilor electrice. Oare cât de poluantă e producerea în fiecare caz?

Petrolul trebuie extras, zonele respective, fie pe uscat, fie în ocean, devenind potenţiale bombe ecologice – nici acum nu se pot contoriza în bani efectele deversărilor de petrol de până acum. Apoi este transportat la rafinării, unde este transformat prin procese chimice în combustibilii cunoscuţi.

Cât de mult poluează o rafinărie, întrebaţi-i pe cei care locuiesc în arealele respective, unde plantele şi animalele au de suferit enorm. Cât de nocive sunt chimicalele din procesul de rafinare, nu trebuie să ai doctoratul în chimie ca să-ţi dai seama.

Cine poate calcula cât poluează rafinarea petrolului?

De cealaltă parte, avem bateriile, care folosesc diverse elemente: nichel, cadmiu sau, foarte răspândit, litiu. Extragerea şi prelucrarea acestor substanţe nu e chiar la acelaşi nivel de poluare cu a petrolului, dar presupunem că şi în acest caz punem egalitate.

După care ajungem la pasul exploatării. Adică o maşină având motor convenţional va arde combustibilul şi va produce emisii poluante. Iar o maşină electrică va produce emisii zero în timpul exploatării, dar alimentarea bateriilor cu curent electric poate fi considerată polantă.

Şi aici apare principala diferenţă: cât de poluantă este producerea curentului electric necesar maşinilor electrice? Păi nu am un răspuns simplu, deoarece ţine de modalitatea folosită.

Care poate însemna o centrală termică bazată pe cărbuni, de exemplu, care, într-adevăr, e poluantă. Mai puţin poluantă decât numărul de maşini cu motoare cu ardere internă cu care ar putea fi echivalată. După care poate fi o centrală nucleară, cu o eficienţă extraordinară, dar şi cu un grad mare de pericol, după cum ne-a demonstrat recent criza din Japonia sau, mai demult, explozia de la Cernobîl.

Soarele oferă o sursă inepuizabilă de energe curată şi gratis

Nu în ultimul rând, curentul electric poate proveni de la ferme solare, centrale eoliene sau hidrocentrale. Adică surse curate şi regenerabile, care, pentru moment, au nişte costuri mai mari de investiţie. Sunt mult mai puţine acum decât termocentralele sau centralele nucleare, dar vor deveni mai numeroase în anii următori.

În cel mai rău caz, o maşină electrică am putea spune că poluează conex cam la fel ca o maşină cu motor convenţional cu ardere internă. Dar, chiar şi în cel mai rău caz, maşinile electrice menajează populaţia din aglomerările urbane de efectele nocive ale emisiilor poluante (termocentralele sau cele nucleare sunt plasate departe de oraşe).

Am cam atins punctele sensibile care mă interesau în demersul meu, deci e cazul să trag nişe concluzii, PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4