Pentru mine, Dacia Duster nu este SUV

În primul rând, aş începe cu ceva mai pueril, mai ieftin.
Duster oare este SUV – Sport Utility Vehicle? Am câştigat noi un
automatism şi ne raportăm la tot ce are tracţiune integrală şi ceva
milimetri în plus la garda la sol ca fiind un SUV. Pentru
mine este DUV – Daily Utility Vechicle, WUV – Work Utility Vehicle,
BUV – Budget Utility Vehicle… dar SUV parcă este prea mult pentru
Duster.

Din punct de vedere al designului rămân la părerea că modelul
este reuşit. Poate mă repet, da nu avem puncte de reper în ceea ce
priveşte designul în istoria Dacia. Este o apariţie nouă în peisaj
care nu are nicio ancoră estetică mai recentă sau nu pentru a se
justifica. Totuşi, primul contact cu maşina dezamăgeşte, şi aici mă
refer la momentul în care atingi clanţele, vrei să deschizi
portierele. O senzaţie de fragil. Aş fi preferat o clanţă
butucănoasă, una care să inspire soliditate, anduranţă. Nu mai
insist pe calitatea materialelor, am descoperit că la drum începi
să uiţi de ele. Asta e. Totuşi, micile picanterii ergonomice Dacia
continuă să mă deranjeze. Comenzile geamurilor pe consola centrală.
Dar, dacă mă mai agăţ de detalii, spune lumea că am ceva cu
Duster.

Am avut la plimbare versiunea echipată cu propulsor
1.5 dCi, care livrează 110 CP la 4.000 rpm şi un cuplu
motor de 240 Nm disponibil de la 1.750 rpm. Pentru
o maşină de peste 1,3 tone putem vorbi de o putere
corectă. În offroad, pe circuitul de motocros de la
Ciolpani şi în împrejurimile acestuia, Duster este o maşină mai
mult decât interesantă. Personal m-a bucurat onestitatea
ansamblului. Este o maşină care comunică cu cel de la volan, este
intuitivă în reacţii chiar şi în cazul în care se exagerează puţin,
iar suprafaţa de rulare nu oferă o aderenţă optimă. Dacă îmi este
permis un moment de sinceritate, chiar este o maşină distractivă în
noroaie şi offroad uşor. Te îmbie la joacă. Iar pe piaţă în acest
moment sunt puţine modele care să livreze la volan feedback în
aceeaşi cantitate precum Duster. În altă ordine de idei, putem
vorbi de un tren de rulare solid, de încredere. Nu ştiu cât de
andurant este, dar îndură destule abuzuri şi nesimţiri din partea
celui de la volan.

Modul 4WD Auto este în mare suficient pentru marea majoritate
a provocărilor întâlnite de un şofer obişnuit. Modelul avut la test
era echipat şi cu ESP, care se poate decupla – un lucru care,
asociat cu 4WD Lock, sporeşte destul de mult capacitatea în offroad
a lui Duster. Direcţia la manevrele pe loc sau viteze reduse îmi
pare o idee cam grea. O cutie cu şase trepte de toată lauda, extrem
de precisă timoneria şi plăcută. Poate cam scurte primele rapoarte,
iar asociat cu o plajă redusă de putere (cuplu motor) ai impresia
că maşina este submotorizată. Senzaţia de submotorizare va fi
amplificată în mod cert atunci când la bord vor fi 5 persoane şi
ceva bagaje în portbagaj. Iar dacă totul este conjugat cu o urcare
pe un drum forestier…hmmm. Dar poate sunt eu uşor flămând după
cai putere. Ideal ar fi din punctul meu de vedere propulsorul 1.9
dCI de 130 CP şi 300 Nm.

S-a mai îndulcit puţin percepţia, chiar ceva mai mult şi asta
datorită faptului că este o maşină sinceră din spatele volanului.
Dar rămân la concluzia că la 10.500 euro nu pot numi maşină
Duster-ul, aş fi preferat un preţ de bază de 11.500 poate chiar
12.000 euro dar să dispară toate detaliile iritante, cele care
dezamăgesc. Şi aş mai dori ceva… să renunţăm o dată la clişeul
„să aibă românul cu ce să care cartofi sau varză”. Cât timp vom
îmbrăţişa opinia asta, nu cred că vom evolua prea mult. Vrei să
cari cartofi, există Logan Pick Up. Parcă ne este zugrăvită
condiţia de alţii fără a fi întrebaţi ce părere avem. Eu cred că la
teatru se merge în costum, iar la muncă în salopetă. Unii vor să ne
trimită peste tot fie în costum, fie în salopetă.