Parcarea nesimţită de dimineaţă se cunoaşte
Joi seara constat cu relativă stupoare („relativă”, că doar
suntem în Bucureşti, nu ar mai trebui să ne mire nimic) faptul că
maşina parcată regulamentar pe strada Teodosie Rudeanu era
aproape blocată de un VW Beetle galben, cu număr de
Prahova.
Un număr, de altfel, sugestiv pentru lipsa de griji a
proprietarului sau proprietarei: B 27 FUN. Ceva de genul
„let’s party!”, că nu avem timp să respectăm regulile de bun simţ,
darămite alea de circulaţie normale. Parcăm unde vrem, cum
vrem, fără să ne intereseze cei din jurul nostru. Că doar unii au
drepturi din naştere – ştiţi folclorul, „mi-a luat tata şosea”.
Revenind la broasca galbenă, logica mi-a spus că poate omul sau
domnişoara nu staţionează prea mult acolo, aşa că am purces la
ridicarea tovărăşească a ştergătoarelor. Un semn deja
universal că maşina nu e parcată unde trebuie sau cum
trebuie.
În dimineaţa asta, însă, stupoare: Beetle-ul tot acolo, cu
ştergătoarele ridicate. Păi normal, cum de nu mi-a trecut prin cap:
petrecăreţii nu se trezesc decât undeva pe la amiază! Pentru că
eram, totuşi, grăbit, logica mi-a dictat să folosesc
telefonul doar pentru poze, nu pentru a suna la poliţie să vină
să-i ridice maşina.
Din fericire, cu ajutorul a două persoane care m-au
ghidat, am reuşit să scot maşina în stradă, din destul de multe
manevre, ieşind centimetric dintre Beetle-ul galben şi
maşina de lângă mine (parcată regulamentar, de altfel). Tot din
fericire, cârdul de maşini format în spate, pentru că vorbim de o
străduţă cu sens unic şi cu o singură bandă, nu a dat semne de
nervozitate şi nu i-a deranjat pe locatari cu claxoane inutile.
Însă, dacă nu m-aş fi grăbit şi aş fi avut timp, situaţia ar fi
stat altfel. Aş fi chemat poliţia, pentru a constata
situaţia. Aş fi chemat şi hingherii de maşini pentru a ridica
drăgălaşul Beetle, nu de alta, dar merita. Şi apoi aş fi
scris acest editorial într-o altă formă: uite că nesimţitul sau
nesimţita a primit ceea ce merita.
Însă am făcut şi eu cam ce face orice român: am aplicat,
ca fraierul, regula toleranţei şi nu mi-am permis decât să
mai pierd un minut ca să-i scriu un bilet de bun simţ, că pe
viitor, dacă va mai parca în halul ăsta, sigur se va lăsa cu amendă
şi ridicarea maşinii.
Nu-mi rămâne decât să aştept mulţumirile proprietarului
acestui Beetle galben, pentru faptul că l-am scăpat de nişte dureri
de cap. A rămas cu permisul în buzunar şi, în loc să dea
nişte sute de RON pentru recuperarea maşinii, va putea să
cheltuiască liniştit(ă) banii prin discoteci în continuare. Şi să
zică mersi că nu i-am zgâriat bibeloul la manevrele strânse de
ieşire din parcare.
În plus, uite, i-am făcut şi maşina vedetă! Ce mai, unii
chiar au numai de câştigat de pe urma nesimţirii!
P.S.
Dacă aţi întâmpinat şi voi astfel de probleme şi aveţi
imagini concludente, vă invit să mi le trimiteţi
(oraan.marculescu@promotor.ro). Hai să îi facem
vedete, că doar merită!
–––––––––––––-
Daniel Chelaru, Bucureşti
Bună ziua. Cred că sunt mii, dacă nu cumva zeci de mii de astfel
de cazuri. Vă trimit câteva poze cu o maşină de la salubritate
parcată de-a latul unei straduţe care şi asa esta sufocată de
maşinile parcate pe ambele laturi. În momentul în care l-am
atenţionat, şoferul, ca toţi şoferii de altfel, a devenit
recalcitrant. La câţiva metri mai în spate era un loc unde putea
parca fără probleme.