Michael Schumacher şi revenirea în Formula 1

Înainte să încep acest editorial, aş vrea să spun că primii paşi
spre o comunicare matură este înţelegerea şi respectarea opiniilor
interlocutorului. Aşadar, ce veţi citi în următoarele rânduri sunt
doar opiniile personale ale unui pasionat de Formula 1, cu care
puteţi fi sau nu de acord, dar care nu vă acordă dreptul să nu
folosiţi un limbaj civilizat în exprimarea opiniilor voastre.

Revenind. Nu am fost niciodată fan Michael
Schumacher. Iniţial mă enerva zâmbetul lui şi nu suportam
că el câştiga tot. Eram mic. Am crescut şi eu mai mare, iar cu
timpul, am început să-l respect. Deja când ajunsese să se bată cu
Fernando Alonso pentru titluri înţelesesem de ce era aşa de agresiv
pe pistă, de ce vroia să fie cel mai bun.

Cu modestie, chiar el spunea la un moment dat, că nu el e cel
mai bun pilot, pentru că mai mult ca sigur, undeva în lumea asta,
poate un şofer de tractor ar fi mai bun ca el, doar că acel şofer
nu a avut din păcate norocul să ajungă în sporturile cu motor.
Îl admir pentru profesionalismul de care a dat
dovadă, sunt convins că era un pilot desăvârşit şi în
cockpit şi în afară lui, reuşind să colaboreze foarte bine cu
mecanicii săi.

Nu cred însă, aşa cum vor unii fani să creadă, că se dădea jos
din maşină şi pe urmă spunea mecanicilor săi până şi ce tip de
aliaj de metal să folosească la biela cilindrului patru din motor
şi cât reglaj să mai facă pe fiecare tachet în parte. Dar cu
siguranţă era un tester bun, care putea comunica
mecanicilor schimbările maşinii.

Nu stau să mă hazardez nici acum să-l consider cel mai
bun din istoria Formulei 1, din motive mai mult decât
evidente: au fost perioade diferite, situaţii diferite. Că este
printre cei mai buni din istoria Formulei 1, fără îndoială. Dacă se
retrăgea după ultimul campionat câştigat, o făcea în mare glorie.
Dar a mai aşteptat două sezoane, când piloţii tineri deja au
început să-şi arate calităţile.

Trebuia să fie un semnal clar. Dar s-a întors.
El spune că îi place să conducă. Probabil au fost şi
presiuni externe destul de mari, de la Mercedes şi Bernie
până la fani, care-l mai doreau pe pistă. Sincer nu
credeam că mai poate. Că nu mai poate la nivelul lui maxim. Şi eu
cred că a demonstrat-o. Am aşteptat o cursă, două, trei, patru.
A fost invins sistematic de colegul său de echipă,
care până acum nu pot spune că a impresionat la nivelul unui mare
pilot, şi mai mult ca sigur nu a beneficiat de un tratament mai bun
decât Schuey.

Nici pe pistă, comparativ cu ceilalţi piloţi, Schumacher nu a
fost impresionant. Da, este adevărat, în Malaezia de exemplu, a
fost pilotul care a efectuat cele mai multe depăşiri. Dar toate în
coada plutonului. Se tot depăşea cu Alguersari dacă nu mă înşel.
Acum în China a demonstrat că mai are câteva trucuri în cutie,
reuşind să se apere destul de bine de câteva ori. Evident, pot fi
aduse o groază de argumente şi pro şi contra, de la noile pneuri
care nu se potrivesc stilului de condus până la depăşirea pe care a
suferit-o în faţa unui începător: Petrov.

Cu toate acestea, eu cred că Schumacher acum
demonstrează doar de ce piloţii se retrag înainte de 40 de
ani. Şi eu spun că ar fi mai bine să lase locul unui pilot
mai tânăr, cu potenţial. Felicitări Schumi, pentru tot ce ai
realizat, dar nici ca în poza de mai sus nu vream să ajungi tot în
Formula 1. Eşti pensionar.