Maşinile – mai ieftine ca niciodată?

Cand Louis Schweitzer a declarat că va lansa maşina de 5000 de dolari, şi-a argumentat viziunea prin faptul că peste 80% din populaţia globului nu îşi permite o maşină. Deşi Loganul a fost creat ca o maşină care se poate vinde la 5000 de euro, piaţa a decis cu totul altceva. În condiţiile în care cea mai ieftină maşină concurentă era la un preţ cel puţin dublu, Renault a observat că poate acoperi foarte bine acest interval imens cu maşina sa nou creată. Şi dacă avea cerere pentru aşa ceva la un preţ mult mai mare decât cel promis, Renault nu a stat cu mâinile în sân şi s-a conformat.

Nimeni nu s-a gândit că maşina de 5000 de euro va fi una foarte dotată, însă acum s-a ajuns ca ceea ce a fost gândit la un preţ foarte mic, să atingă în cazul unui Logan MCV cu toate dotările aproape 14.000 de euro. Dar pentru acest lucru singurii vinovaţi sunt cumpărătorii, care prin cererea foarte mare au ridicat preţul la cote astronomice. Dovadă stau şi profiturile la Dacia, record în cadrul grupului Renault. Aşadar, Renault a creat maşina de 5000 de euro, dar s-a dovedit a fi mai convenabil să o vândă mai scump.

Se va întampla acest lucru şi în cazul lui Tata Nano? Mai mult ca sigur. Ecartul imens între aceasta şi cea mai ieftină maşină este destul de mare pentru ca producătorul indian să jongleze cu preţurile în mod similar pentru maximizarea profitului. Pentru că până la urmă nici un producător de maşini nu este societate de binefacere şi urmăreşte doar un câştig cât mai mare.

Evident, la succesul Dacia a contribuit şi lipsa concurenţei din segementul său, concurenţă care şi în cazul modelului indian nu prea există. Imediat după realizarea succesului Loganului, au apărut numeroase anunţuri cu privire la viitoare lansări a unor modele concurente. Până acum nu s-a întâmplat nimic. Şi la Nano s-a întâmplat acelaşi lucru, ba chiar mai devreme, Renault-Nissan şi Hyundai plănuind concurenţi, care momentan sunt la stadiul de declaraţii.

În momentul în care modelul indian va avea o concurenţă puternică, atunci preţul ar rămâne la nivelul de 2500 de dolari, pentru ca la o eventuală noua generaţie acesta să scadă. Până unde? Noi considerăm că în cifre actuale, preţul minim atins de o maşină va atinge şi va rămâne la 2000 de dolari. Dar este posibil ca la momentul lansarii unei noi generaţii Nano, inflaţia să-şi spună cuvântul în cifre absolute, iar modelul să-şi păstreze actualul preţ de 2500 de dolari.

În concluzie, o maşina de 1000 de dolari, ba chiar sub 2000 de dolari rămâne un proiect utopic, unul prea complex pentru o sumă atât de mică. Dar nu se ştie niciodată ce ne rezervă piaţa în viitor.

Ca orice lucru nou apărut, automobilul a fost la început ceva exclusivist. Creşterea productivităţii, progresul tehnologic din ultimul secol şi cererea crescândă au dus la o scădere continuă a preţului automobilelor, tot mai multă lume putându-şi permite o maşină. Apare o întrebare justificată: oare până la ce preţ minim se va ajunge?

Costurile tehnologiilor de producţie tot mai mici şi imensa piaţă disponibilă ar fi argumentele în favoarea unei maşini cât mai ieftine, chiar şi de 1.000 de dolari. Este adevărat, la asemenea preţuri mici, nu poţi să ai pretenţia de acceleraţii fulminante, frânare de Formula 1 şi siguranţă de 5 stele la EuroNCAP. Dar aceste lucruri pur şi simplu nu contează, mai ales în contextul în care targetul vizat nu a mai avut niciodata o maşină. Şi oricum am privi acest lucru, achiziţionarea chiar şi a unei cutii pe roţi la 1.000 de dolari ar reprezenta un progres.

Momentan, însă, limita realizării unui model ieftin pare să fie atinsă de indienii de la Tata cu modelul Nano. La 2.500 de dolari, micuţa maşină a împins reducerile de costuri la maximum. Mărirea lor pare să fie imposibilă, orice element care nu a fost considerat necesar pe maşină lipsind cu desăvărşire. Forţa de muncă este ieftină, materialele nu pot costa mai puţin de atât, iar dezvoltarea a fost redusă şi ea la minim.

Ştirea că, totuşi, vor să introducă un airbag pe care au de gând să platească doar 10 dolari, în contextul în care un asemenea sistem de securitate în mod normal costă înzecit, a uimit pe multă lume. Deşi la un asemenea preţ noi avem numeroase dubii cu privire la eficacitatea lui, din punct de vedere al marketingului el s-ar putea dovedi un succes. Dacă, însă, acesta se va dovedi funcţional, efectul ar putea fi ieftinirea generală a sistemelor de tip airbag, lucru de care ar beneficia clienţii de automobile din întreaga lume.

Oare costurile la Tata Nano sunt aduse la cel mai mic nivel posibil? Sau este realizabilă o maşină şi mai ieftină? Poate. Dar nu cu mult. O maşină care să-şi păstreze, totuşi, caracteristicile pe care le înţelegem cu toţii din denumirea "autoturism" şi care să fie mai ieftină de aproximativ 2.000-2.500 de dolari pare imposibilă la ora actuală. Şi, din păcate pentru cumpărător, viitorul nu sună bine.

Constrângerea poluării şi a epuizării resurselor duce la impunerea conceptului de dezvoltare durabilă. Oamenii încep să-şi dea seama că profitul maxim imediat va trebui lăsat pe locul doi, în spatele ţelului dezvoltării în aşa fel încăt să asigurăm şansa de viaţă generaţiilor viitoare. Accesul la resurse se va limita tot mai mult, risipa actuală se va diminua, costurile cu dezvoltarea de tehnologii ecologice de producţie şi de folosire a automobilelor vor creşte, iar toate acestea se vor reflecta în preţul final pe care cumpărătorul îl va plăti.

Iar acesta nu este singurul factor care va duce în viitor la creşterea preţului maşinilor sau la stagnarea ieftinirii acestora.

---

---