Maşinile ecologice încă nu contează în România, deşi vânzările s-au mărit de şase ori!
Românii au început să prindă gustul maşinilor „ecologice”, adică al acelor automobile care emană mai puţin de 100 de grame de CO2 pe kilometru, aşa reiese dintr-o statistică făcută publică de către ministrul Mediului, doamna Graţiela Gavrilescu.
Dacă până la începerea Programului Rabla 2015 în luna mai a acestui an se vânduseră 60 de astfel de maşini „verzi”, în perioada mai – iulie s-au vândit peste 370 de astfel de autovehicule, numărul total crescând la 430 de exemplare, un salt foarte mare faţă de cele doar 38 de astfel de maşini nepoluante achiziţionate prin Programul Rabla în 2014. Este de aşteptat ca, până spre finalul anului, acest număr să se dubleze, mai ales dacă vor intra în vigoare şi bonusurile suplimentare puse în discuţie de către Guvern.
Având în vedere că, de la începutul anului şi până la finalul lunii iunie, au fost înmatriculate 34.472 de maşini noi, putem spune că, din păcate, maşinile ecologice reprezintă în continuare mai puţin de 1.5% din totalul maşinilor noi cumpărate. Mai mult, doar o mică parte dintre ele sunt hibride sau electrice, majoritatea fiind alcătuită din maşini cu motoare termice mici, care promit emisii scăzute de CO2, dar care de multe ori sunt utilizate la turaţii mari, pentru a compensa lipsa de putere, astfel încât „curăţenia” acestora este mai mult pe hârtie.
PARCUL RULANT NAŢIONAL DIN ROMÂNIA: învechit, poluant şi nesigur
Trebuie să ştim că lucrurile sunt chiar mai grave decât atât în România, unde, conform statisticilor DRPCIV, doar circa 2,5% dintre cele 4,8 milioane de autoturisme sunt mai noi de 2 ani, 7% au între doi şi cinci ani, 55% au între cinci şi 15 ani iar peste 30% sunt mai vechi de 15 ani!
Vorbim de un parc rulant naţional care are, în proporţie de 60%, maşini mai vechi de 10 ani, poluante, care nu doar că emană cantităţi de CO2 mai mari cu 30-500% mai mari decât o maşină „ecologică”, dar emană şi noxe şi particule microscopice extrem de periculoase, puternic cancerigene, doar o mică parte dintre autoturismele din România fiind Euro 5 şi Euro 4.
În acest context, este bine că numărul maşinilor care corespund normelor actuale privitoare la o maşină „eco” creşte cu un factor de magnitudine pe an, dar eforturile guvernamentale ar trebui înteţite pentru a favoriza cumpărarea în masă de motoare cu emisii de CO2 şi în special noxe şi particule microscopice cât mai scăzute. De exemplu, există o diferenţă sensibilă între gradul de poluare al unei maşini Euro5 şi cel al unei maşini Euro6, mult mai mare decât lasă să se înţeleagă trecerea de la 5 la 6, în special în privinţa particulelor microscopice sau a noxelor de la diesel. Dar între normele Euro 4 şi Euro 6 există o diferenţă uriaşă, ca să nu mai vorbim de maşinile Euro 3, Euro 2 sau non-euro!
Diferenţele dintre diferitele norme Euro sunt mult mai mari decât lasă de înţeles trecerea de la 3 la 4, 5 sau 6. SURSA
Ca idee, noxele unei maşini diesel Euro 4 sunt de trei ori mai mari decât cele ale unei maşini Euro 6, iar emisiile de particule, de cinci ori mai mari. Un motor diesel Euro 3 emană de zece ori mai multe particule cancerigene decât unul Euro 6, precum şi de peste şase ori mai multe noxe! Lucrurile stau un pic diferit la maşinile pe benzină, ale căror emisii de noxe şi monoxid de Carbon se înjumătăţesc între Euro 3 şi Euro 4, apoi rămân relativ la fel, fiind instituite doar limite drastice şi pentru particulele microscopice, oricum mai puţine decât la motoarele diesel.
Evident, diferenţele între o maşină Euro 2 sau non-euro şi una care este măcar Euro 4 sunt uriaşe, priviţi tabelul de mai sus în privinţa noxelor… În România, cele mai multe maşini se încadrează în această categorie!
Cum va scăpa România de maşinile vechi şi poluante
Creşterea nivelului de trai este singura cale prin care românii îşi vor putea permite maşini noi, dar cum în această privinţă lucrurile se vor mişca în continuare extrem de încet, Guvernul poate stimula cumpărarea de maşini noi ecologice atât prin acordarea de bonusuri puternice celor care cumpără astfel de autoturisme (în special hibride plug-in şi electrice), cât şi aplicarea de penalităţi financiare celor care cumpără maşini noi poluante, pentru a schimba proporţia acestor maşini în totalul maşinilor noi cumpărate. Este un sistem implementat cu succes în mai multe ţări din Europa, în special în Franţa, care ar putea ridica procentul penibil de 1% maşini ecologice din totalul de maşini noi cumpărate, poate chiar şi spre 10-20% în doar 5 ani.
Remarcăm saltul efectuat în doar un an în această privinţă, dar ne dăm seama că, de fapt, eforturile trebuie depuse în acord cu posibilităţile financiare ale românilor. În momentul în care circa 30% din parcul rulant din România este non-euro sau maximum Euro 2 (adică peste 1.5 milioane de maşini), să raportezi fericit câteva sute de maşini eco e cel puţin ciudat. În plus, dacă în alţi ani Programul Rabla scotea de trei ori mai multe maşini de pe străzi, azi impactul pozitiv asupra mediului e sensibil mai redus.
Din acest motiv, dacă ministerul Mediului doreşte într-adevăr să reducă drastic poluarea de pe străzi, iar nu doar să acorde subvenţii mascate producătorilor şi importatorilor de maşini noi, o strategie prin care să ajuţi cumpărătorii români să treacă rapid de la maşini non-Euro sau Euro 2 la maşini Euro 3 şi Euro 4 în următorii cinci ani ar avea un impact mult mai mare în privinţa curăţeniei aerului (şi a siguranţei auto) decât ceea ce se reuşeşte acum. Pentru că foarte puţini dintre cei care conduc azi maşini extrem de vechi îşi permit să cumpere maşini noi! Programul Prima Maşină s-a dovedit a fi un dezastru, iar banii alocaţi cumpărării de maşini noi prin acest program au rămas practic necheltuiţi. Poate că Guvernul ar trebui să se concentreze realmente pe încurajarea cumpărării maşinilor care chiar poluează simţitor mai puţin, iar nu a tuturor maşinilor, doar din considerente sociale sau economice. Pentru că vorbim de un minister care a acţionat prea mulţi ani ca un furnizor de fonduri pentru nişte afaceri private, iar nu ca un minister preocupat de mediu.
Acest lucru se poate face doar prin regândirea sistemului de taxare. Taxa de prima înmatriculare (timbrul de mediu) ar trebui să fie eliminată, impozitul anual pe autovehicul ar trebui în schimb mărit în funcţie de gradul de poluare, cu accent pe vehiculele non-Euro şi Euro 1 şi 2. Acestea ar fi măsuri mult mai inteligente, care ar opri înmatriculările în Bulgaria a zeci de mii de autoturisme şi aducerea în ţară a unor maşini extrem de vechi şi de poluante şi ar ajuta românii să se orienteze spre maşini mai sigure şi mai puţin poluante.
Încercând să protejeze la nesfârşit piaţa de maşini noi, Guvernul nu a făcut altceva decât să creeze un parc auto naţional extrem de poluant şi de vechi, iar tendinţele nu arată că acest lucru s-ar rezolva în următorii zece ani. Dacă tot doreşte să protejeze producătorii, importatorii şi dealerii (sunt în joc mii de locuri de muncă), atunci poate încuraja fiscal maşinile rulate achiziţionate prin intermediul companiilor specializate şi autorizate, fapt care ar aduce bani la buget şi ar stârpi fenomenul samsarilor de maşini.
Altfel, nu ne prea putem bucura că, în România, maşinile „ecologice” au ajuns în sfârşit să reprezinte 1% din numărul maşinilor noi înmatriculate şi mai puţin de 0.01% din numărul total al maşinilor care circulă pe străzi.