Lansările de maşini noi

Aproape de fiecare dată, un model nou este lansat în România în
cadrul unei ceromonii oficiale, unde sunt invitaţi de la vedete
autohtone sau chiar internaţionale (cum a fost cazul lui Alain
Prost la Dacia) până la toată floarea cea vestită a presei
româneşti, de toate felurile. Toată această ceremonie se
face, şi acum, ca la carte, cu un prezentator, un
spectacol, eventual concursuri cu premii pentru cei prezenţi,
bufetul de rigoare iar la final chiar şi un mic cadou.

Vezi cum fiecare PR încearcă să-şi facă treaba cât mai
bine. Zâmbeşte, aleargă, încearcă să nu uite de niciun
invitat, se ocupă de organizare, de fiecare detaliu, se străduieşte
cât poate de mult. De cele mai multe ori îi
reuşeşte. Şi iese ceva frumos. Şi totuşi,
pentru mine, toate acestea, în momentul actual, sunt atât de
triste. De ce?

Pentru că îmi pare rău. Îmi păre rău să văd
atâţia bani cheltuiţi, eforturi depuse, stropi de transpiraţie,
cârcei de la prea mult zâmbit, ştiind că totul este în zadar.
Pentru că vedeta acelei seri, noua maşină prezentată
publicului nu se va vinde. Şi cel mai rău este că, acest
lucru este oarecum independent de eforturile tuturor celor aflaţi
în sală. Asta dacă nu avem şi vreun politician prezent.

Ideea însă rămâne. Atâta efort în zadar. E
trist. Dar până la urmă trebuie să facă aşa ceva. Poate e
mai rău fără. Poate. Dar în condiţiile în care se vând maşini pe
care le poţi număra pe degetele de la mâini, nu prea cred. Iar
acest lucru nu se poate schimba prea curând. Nu are cum. Şi atunci
ce poate să facă fiecare importator? O să mă gândesc şi eu la un
răspuns şi o să revin. Între timp le aştept pe ale voastre.