La Paris 2014, constructorii auto declară răspicat: nu ne interesează poluarea, ci maximizarea profiturilor

Acum, că am văzut toate premierele de la Salonul Auto Paris 2014, am rămas dezamăgit. Vorbim de un salon care a arborat sloganul ”Viitorul automobilului este la Paris”, însă printre zecile de premiere mondiale, care mai de care mai strălucitoare, nu am văzut noutăţi marcante din domeniul propulsiei alternative, care să însemne poluare zero. Ci doar compromisuri.

O scurtă trecere în revistă a premierelor ”verzi” de la Paris 2014 îmi arată că, de fapt, sunt noutăţi semi-verzi. Şi asta deoarece mizează cam toate pe propulsia hibridă, care, să fim realişti, doar consumă ceva mai puţin petrol, nicidecum nu face o maşină nepoluantă. Doar modelul de pre-serie Toyota FCV, prezentată în premieră europeană intră în categoria maşinilor ”emisii zero”, dar încă nu e o propunere suficient de accesibilă.

Promisiunile constructorilor referitor la maşinile nepoluante sunt ca şi cele ale candidaţilor la preşedinţie: vax. Pentru marii constructori auto, soluţia hibridă plug-in, care permite şi rularea în regim strict electric vreo câteva zeci de kilometri (în teorie, că în practică stăm mult mai prost), este ideea cea mai apropiată de maşină nepoluantă pe care sunt dispuşi să dea banii.

În rest, oil business as usual. O spune chiar Martin Winterkorn, CEO Volkswagen Group, care vorbeşte în numele întregii industrii auto într-o declaraţie făcută în seara dedicată avanpremierelor concernului german:

”Fiecare gram de CO2 pe care îl economisim la maşinile noastre vândute în Europa ne costă aproape 100 de milioane de euro – o sumă pe care trebuie să o investim anticipat, fără să ştim dacă vom obţine profit”

Declaraţia este un atac făţiş la planurile Comisiei Europene de a introduce reglementări şi mai drastice anti-poluare pentru industria auto după 2020, producătorii auto germani urmând a fi foarte afectaţi. Conform oficialului, reguli şi mai aspre privind emisiile de CO2 ar putea fi ”fatale” pentru industria auto înainte ca piaţa să devină suficient de matură pentru maşinile electrice sau cu alte tipuri de propulsie nepoluantă.

Ok, din punct de vedere strict al manualului de afaceri, probabil că Winterkorn are dreptate: investiţiile trebuie să genereze profituri, altfel business-ul nu-şi mai are sens. Dar stau şi mă întreb: unde s-au dus profiturile de până acum? Nu ar fi trebuit investite în tehnologii nepoluante, care deja să fie propuse marelui public pe scară largă?

Încă dinainte de criza auto din 2008, departamentele de marketing ale marilor constructori auto au început campanii megalomane privind vânzările extraordinare şi profiturile nemaipomenite. Un război psihologic pentru a convinge potenţialii clienţi că, dacă vinzi cel mai mult, eşti cel mai bun. Dar, pe fondul creşterii temerilor privind efectele drastice ale poluării, pe prea puţini i-am văzut să se laude că sunt cei mai buni dacă nu poluează.

Ajungem, de fapt, la principiul ”ce-a fost mai întâi, oul sau găina?”. Publicul trebuie să ceară masiv maşini nepoluante pentru ca marii constructori să le facă accesibile? Sau cei din urmă trebuie să investească masiv în tehnologie nepoluantă accesibilă pentru ca şi clienţii să devină mai numeroşi?

Din păcate, unii sunt neinformaţi (sau chiar dezinformaţi deliberat cu privire la dezavantajele maşinilor nepoluante), iar ceilalţi au obiective din ce în ce mai nesimţite îndrăzneţe de depăşire a obiectivelor de cifre de afaceri, vânzări şi profit. Sau, pe scurt: clienţii au prea puţini bani să cumpere maşini nepoluante, iar constructorii fac prea mulţi bani din vânzarea maşinilor poluante. Greşesc?

Revin la o întrebare de mai devreme: unde sunt profiturile extraordinare acumulate în nişte ani buni de zile? Mai ales după ce toţi constructorii auto au beneficiat şi de ajutoare guvernamentale substanţiale (din banii noştri, ai contribuabililor şi clienţilor) ca să nu dea faliment. Serios, unde sunt acele profituri?

Sigur nu în evoluţiile actuale ale maşinilor cu motoare convenţionale sau hibride, care şi-au cam atins limitele. Sigur nu în tehnologiile actuale de construcţie ale maşinilor, pentru că, să fim serioşi, de mult nu am mai văzut inovaţii serioase aduse siguranţei sau comportamentului rutier. Sigur nu în noile sisteme electronice sau în gadgeturi, pentru că astea sunt cel mai ieftin de produs.

Şi atunci, unde? În conturile acţionarilor, cumva? Acei acţionari care aşteaptă dividende din ce în ce mai mari şi care, de fapt, pun presiune pe constructori să găsească soluţii contrare evoluţiei: tăierea costurilor prin disponibilizări şi închiderea sau relocarea uzinelor, producţie cât mai ieftină, deci şi rabat de la calitate, sau evoluţii tehnologice minore ambalate în adevărate cuceriri industriale.

Are românul o vorbă foarte potrivită pentru situaţia asta: să-ţi furi singur căciula. În timp ce viitorul omenirii pare din ce în ce mai gri, din cauza poluării, constructorii auto rămân imperturbabili în planurile financiare meschine şi ne mint cinic (culmea, exact ca şi candidaţii la preşedinţie!).

Iar noi, clienţii, behăim bucuroşi că maşinile ne oferă un fals statut sau că ne scot ceva mai puţini bani din buzunar sau că sunt inutil de performante sau că ne oferă o grămadă de gadgeturi de care nu avem nevoie. Şi votăm, fără să ne dăm seama, păstrarea unei stări de fapt care ne duce din rău în mai rău.

Bine, nu toţi facem acelaşi lucru. Mai suntem şi ”nebuni”, că altfel nu aţi fi citit acest editorial. Din păcate, în lipsa educaţiei care să contracareze eficient manipularea, majoritatea are câştig de cauză. Pentru că votul democratic dă câştig de cauză majorităţii, chiar dacă aceasta ia o decizie proastă.

Şi uite de aia la Salonul Auto Paris 2014 nu au fost noutăţi nepoluante. Pentru că majoritatea oamenilor a fost făcută să creadă că nu putem trăi fără petrol. Ceea ce, dacă e adevărat, înseamnă că vom dispărea în maximum 50 de ani. Odată cu petrolul. Şi cu profiturile marilor constructori auto obţinute din maşinile poluante.