Încă subiectul momentului: Dacia Duster

Prima oară când am văzut „400
de cereri pentru Dacia Duster” am avut impulsul să mă declar
surprins – cum, doar 400 de maşini au fost comandate de români?
Numai câteva sute de bucăţi din
cel mai ieftin SUV din lume înseamnă demararea vânzărilor în
România?

După care am pus pauză acestor întrebări şi am luat-o
sistematic:

1. Piaţa auto din România, deşi declarată de majoritatea
producătorilor drept piaţă emergentă, s-a maturizat destul de mult
în 20 de ani, nu credeţi?

În primii ani, cumpărarea unei maşini se făcea, într-adevăr, „pe
neve” – adică vedeai un model în showroom, eventual te dădea
dealerul o tură şi te amăgea că e senzaţională, mai citeai una-alta
prin presa de specialitate, mai cereai părerea unui prieten cu
maşină străină şi pe urmă dădeai comanda, dădeai o grămadă de bani
şi aşteptai câteva săptămâni sau chiar câteva luni să fii anunţat
că ţi-a venit maşina.

În ultimul, deceniu, însă, pe fondul creşterii de la an la an a
vânzărilor de maşini noi, clienţii au început să devină mai
meticuloşi. Iar principala modificare de mentalitate
(îmbucurătoare, de altfel) a fost posibilitatea realizării
test-drive-urilor. Încă nu au ajuns toţi dealerii la nivelul de a-l
lăsa pe viitorul client să se acomodeze câteva zile, să spunem, cu
o maşină, dar pasul este mare – contactul direct cu viitoarea
proprietate pe patru roţi.

Ceea ce în cazul Daciei Duster nu se putea aplica până acum. Din
cauză că maşina nu exista fizic la dealeri. Aşa încât „doar” 400 de
comenzi „pe neve” mi se pare just. Adică îmi demonstrează că avem
parte de un public pragmatic şi cu picioarele pe pământ, care nu se
aruncă mânat de laudele la adresa maşinii, ci vrea să vadă personal
ce este cu Dacia Duster.

2. Dacia şi-a creat reputaţia de marcă low-cost, cu
produse ieftine şi fără pretenţii. Duster, însă, are un preţ de
pornire peste bariera celor 10.000 euro, care, la noi, nu înseamnă
low-cost.

Dacă un Logan porneşte de la 5.900 euro, preţul de bază al lui
Duster înseamnă aproape dublu. Ceea ce, psihologic vorbind, îţi
pune o mică piedică în raţionament. Este adevărat că Duster e un
SUV, dar oare ai nevoie de un SUV? Mai ales că versiunea 4×4 cea
mai ieftină costă peste 12.000 euro. Bani la care, să nu ne
ascundem după deget, există o ofertă variată de maşini de familie
noi, dar şi second hand, nu prea vechi şi relativ puţin rulate.

E adevărat, nu sunt SUV-uri sau crossover. Dar pot satisface cu
brio necesităţile familiale în 80% dintre situaţii. Nu mă opresc la
eterna dilemă „maşină nouă vs. second hand”, menţionez doar că
Duster e în primul rând maşină, iar apoi crossover sau SUV. Şi
maşinile ieftine în România au preţuri sub 10.000 euro.

Aşa încât se impune ca un client care îşi pune problemele de mai
sus să vadă pe viu maşina, să o conducă şi sa facă diverse
comparaţii cu alte oferte de maşini de pe piaţă.

3. Criza economică din România se prelungeşte şi nimeni
nu poate da un pronostic pentru când se va termina.

Concedierile masive continuă, taxele devin mai multe şi mai
mari, viaţa ameninţă să devină din ce în ce mai grea şi mai
nesigură în România. Este normal ca achiziţia unei maşini noi să nu
se mai regăsească printre priorităţi. Mai ales că, uzual, creditele
bancare şi leasingul susţineau până acum vânzarea de maşini la noi
– iar băncile sunt acum foarte zgârcite şi impun condiţii foarte
restrictive, după cum ştim.

Aşa încât, dacă luăm în considerare fondul economic precar în
care suntem, 400 de maşini Dacia Duster comandate „cu ochii
închişi” mi se pare mare. Chiar foarte mare. Mă întreb dacă în cele
400 de comenzi intră şi maşinile comandate de dealeri pentru uzul
propriu…

Dacă pun la socoteală şi faptul că trei sferturi dintre ele sunt
cu tracţiune 4×4 sau că
80% dintre comenzi au fost pentru versiunile de top, îmi este
destul de clar că vorbim de clienţi din pătura mijlocie, cu
disponibilităţi financiare suficiente şi care consideră noua Dacia
Duster ori o ofertă bună ca a doua maşină în familie, ori o
alternativă mai tentantă ca bani la celelalte SUV-uri şi crossovere
de pe piaţă.

Şi încă un lucru: probabil vorbim despre oameni care nu voiau să
rişte să aştepte prea mult la coadă, din moment ce laudele din faşă
la adresa lui Duster prevestesc o cerere foarte mare pe pieţele
vestice.

Bun, acum, după ce am văzut aceste argumente, am revăzut
sintagma „doar 400 de comenzi pentru Dacia Duster în
România”.

Iar acum pot spune că nu are deloc o conotaţie negativă sau
pesimistă. Şi gândesc precum un client (deşi, deocamdată, nu mă
tentează să-mi iau un Duster, îmi place prea mult Jimny-ul
meu):

– mai întâi, numele Duster mi s-a întipărit în minte de acum un
an, o dată cu
ineditul concept care anunţa un SUV în gamă; timp de un an,
subiectul Dacia SUV mi-a suscitat
interesul prin orice informaţie, oricât de mică

– pe urmă, am văzut
imaginile spion cu maşina, mult înaintea lansării oficiale – un
aspect boovănos, criticat iniţial, dar care, ulterior, mi-a
obişnuit retina

– a venit momentul
pozelor şi filmelor oficiale cu Dacia Duster, iar efectul a
fost unul pozitiv; după ce am aflat şi
preţurile maşinii, deja asociam Duster cu „succes”

– recent, am avut ocazia să iau
contactul cu Dacia Duster – este adevărat, static şi doar cu
versiunea de echipare de top; maşina are şi bune, şi rele, dar, din
nou, trăgând linie, bilanţul este unul pozitiv, iar nota foarte
bună (să ne înţelegem, nu la modul principial, ci ţinând seama de
factorul preţ şi imaginea mărcii)

Iar acum aştept cu nerăbdare. Ce? Nu să dau comandă, chiar dacă
aş fi în postura de client, cu cererea pentru credit în buzunar.
Nu, aştept un test drive. Adică ultimul pas înaintea
eventualei achiziţii.

Personal, nu mă aştept la surprize pe şosea sau în offroad soft.
Dar sunt extrem de curios cum merge Duster – că doar maşina o
foloseşti pentru a merge cu ea, nu pentru a o ţine în garaj sau în
parcarea din spatele blocului.

Câţi mai aşteaptă acelaşi lucru ca mine? Cred că aproape la fel
de mulţi ca la apariţia Loganului. Şi pun pariu că sunt şi fani
Dacia, şi neutri, dar şi detractori, care abia aşteaptă să se lege
de calitatea mai slabă a plasticelor sau de vreun scârţâit mai
ciudat sau te miri ce alte hibe – care, normal, nu există la
maşinile mult mai scumpe.

Aşadar, primele comenzi pentru
Dacia Duster în România nu reprezintă imaginea viitorului
insucces sau premisele unui succes. Date condiţiile expuse
mai sus, 400 de comenzi înseamnă o valoare irelevantă. De-abia după
ce maşina ajunge în showroomuri şi potenţialii clienţi vor merge cu
ea vom putea vorbi de prognoze realiste, iar numărul comenzilor va
fi o oglindă concretă.

Până atunci, orice concluzie referitor
la cele 400 de comenzi din acest moment are valoarea unei cepe
degerate. Excepţie fac doar cei cu atestat de clarvăzători
sau cu alcoolemia prea mare.

P.S.

După ce am făcut micul
ghid de alegere a versiunilor Dacia Duster, nu mă miră absolut
deloc rezultatele poll-ului promotor.ro: 67% dintre votanţi (adică
peste 1.000 de voturi) s-au îndreptat spre versiunea de top diesel
4×4, iar 19% spre versiunea de top pe benzină 4×4. Deci 86%
ar prefera Duster-ul 4×4, că doar e primul SUV Dacia.

Mă întreb dacă aceste rezultate îi miră pe cei din departamentul
de marketing Dacia sau exact asta aşteptau.