În curând ajungem la un miliard de maşini. Dar ne permitem aşa ceva?

Cifrele reci ne spun că producţia de maşini noi (atât autoturisme, cât şi utilitare) a crescut de la 74,4 milioane de unităţi în 2010 la 76,8 milioane în 2011, iar estimarea pentru 2012 este de peste 80 de milioane.

Vânzările de autoturisme, atât noi, cât şi second hand, au fost de 75,4 milioane în 2010, 78,6 milioane în 2011 şi se pare că vor depăşi 81 de milioane la finalul lui 2012.

În 2011 au fost înregistrate 691 de autoturisme pe şoselele din întreaga lume, iar, dacă adăugăm utilitarele şi camioanele, ajungem la un număr ameţitor de 979 milioane de vehicule care circulau la finalul anului trecut. Prin urmare, depăşirea barierei de un miliard în 2012 este firească.

FIREASCĂ? Asta doar dacă faceţi parte din categoria oamenilor de vânzări, care nu văd mai departe de cifrele care definesc un profit cât mai mare.

Dacă, însă, sunteţi cu picioarele pe pământ, poate veţi realiza, la fel ca mine, că un miliard de autovehicule motorizate pot avea efecte dezastruoase pentru cele peste 7 miliarde de fiinţe umane care populează planeta. Dar şi pentru celelalte vieţuitoare.

În primul rând, vorbim despre poluare, ale cărei consecinţe pot fi doar vag bănuite, în timp ce măsurătorile acesteia sunt şi ele la un nivel departe de a fi precis.

Sutele de milioane de maşini care circulă zilnic pe mapamond emană miliarde de grame de noxe (care ne afectează în mod direct sănătatea) şi miliarde de kilograme de CO₂, care contribuie încet şi sigur la afectarea atmosferei.

Întrebare pentru băieţii din spatele profiturilor companiilor auto: ce veţi face cu ”verzişorii” pe o planetă aridă, în care viaţa va dispărea sub sufocarea poluării? Sau inerţia e aşa de mare, încât nu mai contează consecinţele?

Apoi, să ne gândim cât ”papă” un miliard de vehicule. Ce? Petrol. Pentru că, din nefericire, procentul de maşini hibride şi electrice este insignifiant – sub 2% până acum şi se estimează că nu va depăşi 5% până la finalul deceniului, în 2020.

Pentru petrolişti, numărul uriaş de maşini care să consume produsul lor o fi o veste îmbucurătoare, dar noi ceilalţi simţim pe pielea noastră cum, zilnic, preţurile la benzină şi motorină cresc.

Oare care e limita la care se vor opri cu preţurile? Cât vom mai accepta noi, şoferii, acest şantaj pe faţă? Şi ce va însemna scăderea accelerată a resurselor de petrol în ce priveşte cifrele ameţitoare a producţiei de maşini?

Tot acest angrenaj al recordurilor de producţie, de vânzări, de profituri, mie îmi pare ca un motor care urcă în ture din ce în ce mai rapid. Iar, când ajungi în zona roşie şi stai cu acceleraţia tot la podea, mai devreme sau mai târziu motorul cedează.

După care urmează haos.

Aşadar, eu nu mă bucur absolut deloc să aud că la finalul lui 2012 vor fi mai mult de un miliard de maşini în circulaţie pe mapamond. Dacă ar fi vorba de un miliard de maşini electrice, da, aş fi în culmea fericirii. Însă aşa ceva pare realist doar pentru finalul secolului…

Aş vrea să ştiu şi părerea voastră:

CUM CREDEŢI CĂ NE VOR AFECTA UN MILIARD DE MAŞINI?