Iar e zăpadă. Iar au fost prinse oficialităţile nepregătite
Dacă aseară aş fi pus pariu cu voi că, la prima zăpadă
din Bucureşti, oficialii responsabili de dezăpezire vor fi prinşi
cu pantalonii în vine, din nou, oare aş fi câştigat? Mă
îndoiesc, pentru că aproape toţi cei care locuiesc în Bucureşti
s-au obişnuit cu miserupismul organelor abilitate, aşa că pariul ar
fi avut o cotă extrem de slabă.
Prin urmare, în plin centrul Bucureştiului, pe la 8
dimineaţa nici urmă de pluguri, camioane cu sare sau tractoare de
deszăpezire. Circulaţia la fel de sufocantă ca în alte
zile lucrătoare, doar că acum şoferii au parte de mai mult stres,
din cauza zăpezii. Rectific: la orele dimineţii, în sectorul 1 al
capitalei, dar şi pe arterele din alte părţi, zăpada de pe şosea
era un fel de zloată maronie, măcinată de roţile maşinilor, nu
adunată de pluguri, cum ar fi fost normal.
Am fost surprins ca, într-un scurt periplu prin Bucureşti, să
văd doar câteva utilaje de deszăpezire. Culmea, primele
cinci sau şase pe care le-am văzut ori staţionau, ori umblau
brambura, cu lama ţinută sus, pe principiul „băi, gogule,
se zgârie dacă o pui să adune zăpada de pe caldarâm!”. Ca şi cum,
la locul unui incendiu, pompierii s-ar scobi între dinţi, aşteptând
ca focul să atingă vreo temperatură optimă pentru
intervenţie…
De ce acum câteva zile, când în Bucureşti am avut parte de nişte
ploi torenţiale, aceste utilaje aşteptau cuminţi, gata să
intre la atac în caz că stropii se transformau în fulgi,
iar acum păreau doar nişte unelte mirate şi ele de incompetenţa
factorilor de decizie? Întrebări, întrebări…
La radio se anunţă raportul poliţiei cu accidentele din ultimele
24 de ore din capitală: vreo 30 parcă. Cu adăugarea „o
cifră considerată normală de către Poliţia Rutieră pentru această
perioadă”. Da, e normal, date fiind condiţiile în care
circulăm, să ne bucurăm că nu ajungem la spital din momentul în
care am pornit motorul!
Că tot vorbim de poliţie, azi dimineaţă nu am văzut nici
un agent, pe nicăieri pe unde am trecut. Şi am trecut, cu
greu, prin câteva intersecţii aproape blocate, unde ar fi fost de
un real ajutor indicaţiile poliţiştilor. Dar poate că pe la ora 9-9
şi jumătate agenţii de poliţie îşi beau cafeluţa în Loganurile MCV
şi Passat-urile Variant…
Nu doar domnii de la primărie sau cei cu veste reflectorizante
pe care scrie „POLIŢIA” sunt de criticat în această primă zi de
zăpadă serioasă în Bucureşti. Şi noi, şoferii, avem multe bube. Eu,
de exemplu, azi dimineaţă am dus înapoi la importator o maşină de
test. Căreia i-am curăţat doar geamurile cât de cât, în
lipsa sculelor de iarnă – care erau în maşina personală,
în parcarea de la importator…
Însă ce pot spune despre jumătate dintre şoferii văzuţi azi
dimineaţă pe câteva dintre arterele intens circulate din capitală?
Aş putea să îi admonestez că nu au citit cele 10 reguli ale condusului maşinii pe timpul
iernii. Măcar curăţarea geamurilor sau adoptarea unui stil de
conducere preventiv de conducere pe zăpadă ar trebui să fie
nişte reguli de logică elementară într-ale şoferitului.
Pentru jumătate dintre vecinii de trafic, însă, aceste lucruri sunt
vax.
Dar să văd şi partea plină a paharului: totuşi,
utilajele de deszăpezire au început să circule mai mult, după ora
10:00 (deşi eu ştiam că fac parte dintr-un organism de situaţii de
urgenţă, al căror orar nu e fix, ci depinde de capriciile vremii);
cele mai multe străzi nu au pus probleme de aderenţă, zăpada fiind
topită de şoferii care s-au aventurat mai devreme; poliţiştii, din
ce am văzut eu, măcar nu au fost prezenţi să încurce circulaţia;
jumătate dintre partenerii de trafic aveau maşinile curăţate,
pneuri de iarnă şi circulau încet, ba mai şi se comportau
civilizat, încercând să nu blocheze intersecţiile.
Una peste alta, zăpada acestui final de an 2010 m-a făcut să îmi
dau seama care e problema factorilor de decizie de tot felul, dar
şi a multor şoferi: necesitatea unui control medical. La un
cabinet de specialitate. Care se ocupă de durerile în
rect. Pentru că pe toţi îi doare în rect, dar mi se pare
că suferă în tăcere…
Vreau, totuşi, să termin într-o notă optimistă acest an. Pe
lângă urările de sezon, vă doresc un an 2011 mai bun, în sensul că
aş vrea să fim mai mulţi conducători auto cu capul pe
umeri, mai puţin nervoşi la volan, mai atenţi la cei din
jurul nostru şi mai civilizaţi în trafic.
Celorlalţi „conducători” le doresc să scape cât mai repede de
durerile mai sus amintite. Pentru că intrăm în al doilea deceniu
din primul secol al celui de-al treilea mileniu. „Merge
şi-aşa”-ul balcanic sau chiar specific românesc ar trebui să rămână
de domeniul trecutului, nu credeţi?